ublo

bogdanel's (micro)blog

latest updates rss

  • » liberarizarea cunoașterii
    7:50 pm on Feb 11, 2014 | #more | tags:

    cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei direcții de cercetare este subfinanțarea. nu, lipsa fondurilor pune presiune pe cercetător pentru a deveni creativ, productiv și competitiv, pentru că tehnologia pe care o dezvoltă trebuie, într-un timp relativ scurt, să îi asigure existența. edison nu a inventat primul bec, ci primul bec fezabil din punct de vedere comercial1. asemeni prădătorilor din junglă, lipsa hranei devine un factor al naibii de motivant.

    suprafinanțarea este visul oricărui cercetător, posibil de altfel numai în situația finanțatorilor vizionari. lipsa celorlalte griji materiale permite un focus total asupra problemelor care trebuie rezolvate. un exemplu elcovent este secvențierea genomului uman, care a beneficiat de entuziasmul și suportul financiar al mai multor entități, prezentând rezultatele finale cu aproape 2 ani înainte de termenul stabilit2. dezvoltarea agriculturii a permis oamenilor primitivi să mute obiectul activității lor către cultură și științe.

    ajungând la subfinanțare, cercetătorul știe că nu dispune de resurse suficiente pentru a-și atinge integral obiectivele și profită de naivitatea finanțatorilor pentru a prezenta o serie de rezultate spectaculoase, dar care necesită un minimum de resurse, în așa fel încât să-și asigure continuitatea. două exemple care îmi vin în acest moment în minte sunt fuziunea nucleară (ca domeniu) și problema neutrinilor mai rapizi decât lumina. dezavantajul pentru societate vine din puterea inimaginabilă a organismelor vii de a se adapta. mâncăm, dar nu atât de mult? în câteva generații metabolismul se va modifica încât să compenseze deficitul de nutrienți. în acest fel, idei de altfel revoluționare, vor continua să fie plasate în categoria ”ne-important” și, cu excepția unor grupuri în continuă diminuare, să fie uitate.

    atitudinea social-democrată ”lasă, să fie bine la toți” nu este oportună în educație și cercetare, două domenii în care legea junglei (liberalismul) ar trebui să fie dominantă.

    Thomas A. Edison seen here in 1929 holding a replica of his first lamp.

    referințe:
    1. Paul Israel, Edison: A life of inventions (2000) Wiley&Sons
    2. Ivan Noble, Human Genome Finally Complete (2003) BBC News
    3. Sursă Imagine: Thomas Edison

     
  • » raspberry pi minimal gentoo (updated)
    3:46 pm on Dec 29, 2013 | #more | tags: ,

    the love for gentoo and the spare time during this winter holidays made me update my minimal raspberry pi gentoo image. the image includes:

    • latest 3.10.y (3.10.25+) raspberry pi kernel (sha1: 035642b95ebe820cc265070af72a13f4fa1eb4c7). hdmi output is enabled, also the sound card module is compiled together with lan95xx driver, zd1211 usb wi-fi driver, 3g modem support, ftdi serial addapter and f2fs support. of course gpio. f2fs-tools are also included, but the root partition is still ext4 as some still use debian stable which has no f2fs support.
    • iproute2, iptables and dropbear ssh for networking. no ipv6 support as i think rpi is best suited for local networks. udhcpc is provided through busybox. same ping.
    • full blown vim and wget. i like editing in colors. and sometimes you have to download something.
    • lighttpd http server. as i'm starting to like how easy it is to setup. the root folder of the http server is on the VFAT partition, under www. so you can upload your website files directly from windows.
    • php5.5.4 with fpm and sqlite3. although minimal things are compiled in php, it should be enough to run wordpress. warning! no gd or imagemagick support.
    • wpa_supplicant if you decide to add an wifi dongle. pulled out onto the /boot VFAT partition the network configuration file under /boot/etc/network.
    • you need at least 2Gb of SD card. had incredible success with Hama 8Gb/Class 10/Blue cards. the Verbatim 8Gb/Class 10/Blue card on which i built the first version doesn't work anymore.
    • root password is blackcat

    here's the download link. enjoy! =) gentoo-3.10.25-blackcat-1.0.img.gz (sha1: d5560f81e43361a7e99db6e7d42e67d4446b0b7b)

    Raspberry Pi Minimal Gentoo Distro

     
  • » dincolo de apă
    11:03 pm on Dec 28, 2013 | #more | tags:

    presa e inundată de rezultatele spectaculoase ale vânătorilor de planete purtătoare de apă. majoritatea misiunilor spațiale pământene care poartă experimente pentru determinarea vieții caută urmele lichidului vital. și totul pentru că apa e considerată elementul esențial al vieții. însă cât timp putem să fim atât de aroganți încât să credem că viața în univers are același chip și asemănare cu cea terestră?

    din punct de vedere matematic și pornind de la observațiile speciei noastre, singura afirmație coerentă din punct de vedere logic este ”viața terestră așa cum o cunoaștem implică abundența apei în stare lichidă”. iar reciproca nu este neapărat adevărată. ba mai mult, există posibilitatea ca dependența de apă să fie o caracteristică exclusivă a vieții de pe pământ.

    robert freitas în cartea ”xenology: an introduction to the scientific study of extraterrestrial life, intelligence, and civilization” propune o serie de solvenți biogenici comparabili. cu proprietăți fizice și chimice comparabile. cu raționamente bazate pe logică și obserații științifice. cu argumente care permit existența xenobiologiilor exotice. iar faptul care mi-a atras atenția este dependența noțiunilor chimice de alegerea apei ca solvent și de existența unei corespondențe pentru noțiunile de ”acid”, ”bază” și ”sare” pentru fiecare tip de ”apă” considerat. analogia se extinde și către compușii organici, unde ”alcoolii”, ”aminoacizii” și ”proteinele” sunt rescrise. și cum învățăm de mici că aceste noțiuni sunt absolute.

    întorcându-mă la idea inițială, aceea de a căuta viață în univers, pentru a ne crește șansele de a găsi un e.t., misiunile spațiale și programele de cercetare ar trebui să-și lărgească orizontul căutărilor pornind de la ideea de mai sus. și asta chiar dacă rezultatele publicate cu privire la găsirea unei ”goldilocks zone” pentru amoniac într-un sistem solar apropiat nu vor mai fi pe înțelesul maselor și cu atât mai puțin al finanțatorilor. un cerc vicios de altfel care ne limitează potențialul și are la bază ignoranța majorității antreprenorilor generată de un sistem educațional care a pierdut deja pasul cu progresul tehnologic. același sistem educațional a cărui calitate se degradează exponențial din lipsa investițiilor și a implicării mediului de afaceri.

    DNA Strands

    articolul a fost inspirat de Anca și afirmația ei ”totul e chimie!”.

     
  • » natural
    10:01 pm on Dec 14, 2013 | #more | tags:

    unul dintre lucrurile fascinante din fizică este sistemul internațional de unități fundamentale: kilogram (kg), metru (m), candela (cd), secundă (s), amper (A), kelvin (K) și mol. orice unitate de măsură se poate defini pornind de la ele:

    • N (newton, unitate de măsură pentru forță) = kg x m x s-2
    • J (joule, unitate de măsură pentru energie) = kg x m2 x s-2
    • Pa (pascal, unitate de măsură pentru presiune) = kg x m-1 x s-2

    însă nefericit este modul în care au fost alese aceste unități. spre exemplu, metrul este definit ca fiind distanța parcursă de o rază de lumină în vid în a 299 792 458-a parte dintr-o secundă. serios? a 299 792 458-a parte?
    la fel și secunda este definită ca 9 192 631 770 de perioade corespunzând unor tranziții hiperfine ale stării de bază a izotopului de cesiu-133. din nou, 9 192 631 770?
    având în vedere că viteza luminii devine prin definițiile de mai sus fix 299 792 458 ms-1, nu s-ar putea construi un sistem de unități de măsură fundamentale din care să rezulte viteza luminii o constantă ceva mai ușor de reținut, să spunem 1? această idee i-a venit lui max planck în 1899. lumina să meargă cu viteza 1 unitate de lungime pe unitatea de timp. în aceeași situație cu c sunt și constantele G (constanta gravitațională), ħ (constanta lui planck redusă), 1/(4πε0) (constanta lui coulomb) și k (constanta lui boltzman). făcându-le pe toate 1, planck a obținut:

    • c = 1 (unitate de lungime) (unitate de timp)-1
    • G = 1 (unitate de lungime)3 (unitate de masă)-1 (unitate de timp)-2
    • ħ = 1 (unitate de lungime)2 (unitate de masă) (unitate de timp)-1
    • 1/(4πε0) = (unitate de lungime)3 (unitate de masă) (unitate de timp)-2 (unitate de sarcină electrică)-2
    • k = 1 (unitate de lungime)2 (unitate de masă) (unitate de timp)-2 (unitate de temperatură)-1

    astfel obținem:

    • unitate de lungime = (ħG/c3)1/2
    • unitate de masă = (ħc/G)1/2
    • unitate de timp = (ħG/c5)1/2
    • unitate de sarcină electrică = (4πε0ħc)1/2
    • unitate de temperatură = (ħc5/Gk)1/2

    având valorile în sistemul internațional pentru constante, se poate construi imediat o corelație între acesta și sistemul de unități pe care planck le-a numit naturale. sar peste calculele inutile și deși la prima vedere impractice pentru viața de zi cu zi, unitățile naturale sunt limite ale înțelegerii noastre despre natură:

    • unitatea de lungime - este distanța sub care două obiecte devin imposibil de distins
    • unitatea de masă - este masa sub care teoria relativității generalizate a lui einstein devine neglijabilă
    • unitatea de timp - este limita sub care efectele cuantice și cele ale relativității generalizate devin comparabile
    • unitatea de sarcină electrică - leagă sarcina electronului de constanta de structură fină
    • unitatea de temperatură - este temperatura limită peste care efectele cuantice și cele relativistice sunt comparabile; un obiect cu temperatura mai mare va forma un kugelblitz (gaură neagră generată de concentrarea radiației, nu a masei).Max Planck and Albert Einstein
     
  • » things to remember
    12:26 pm on Nov 30, 2013 | #more | tags:

    from shell silverstein's every thing on it:

    There are no happy endings.
    Endings are the saddest part,
    So just give me a happy middle
    And a very happy start.

     
  • » cancun, mexico
    1:08 pm on Nov 24, 2013 | #more | tags:

    a trecut ceva timp de când n-am mai avut o vacanță în adevăratul sens al cuvântului în așa fel încât n-am putut să trec peste propunerea lui marian pentru o vacanță exotică în noiembrie. chiar dacă aveam îndoieli înainte să plec referitoare la oportunitatea lipsei mele, mi-am făcut curaj și luni dimineață eram în aeroport cu destinația Cancun via Madrid.

    drumul a fost obositor, iar cele 10 ore și umpic petrecute între Madrid și Cancun au fost groaznice. deși nu e cel mai lung zbor pe care l-am făcut, a fost de departe cel mai incomod: de la scaunele înghesuite, la indiferența personalului de zbor trecând prin aerul condiționat infernal. am mai dormit, am mai mâncat, am mai văzut un film și-ntr-un final am aterizat, fiind luați în primire de poliția de frontieră încă de la ieșirea din culoarul de îmbarcare. ”Romanian? Step aside please.” deja în mintea mea rulau scenariile din presă: ne vor ține închiși, se vor purta urât și ne vor trimite înapoi. deși poate neplăcut, mexicanii au fost politicoși și am fost ”reținuți” aproximativ 30-45 de minute timp în care au verificat rezervările la hotel și biletele de întoarcere. ne-au mulțumit și ne-au lăsat la un ghișeu liber pentru verificarea pașapoartelor.

    un mic amănunt: în avion primești formularul de viză (bilingv, englez - spaniol) și formularul de vamă (din nefericire doar în spaniolă) pe care ar fi bine să le completezi și să nu le pierzi. cel de viză se va transforma în cartea de ședere (care va trebui prezentată la plecare) pe când cel de vamă e de unică folosință. vei primi altul la plecare.

    în aeroport era frig. de fapt, una dintre obsesiile mexicanilor este aerul condiționat folosit la capacitate maximă. peste tot. de la clădiri la mijloace de transport. asta în timp ce afară sunt în medie 30 de grade cu o umiditate de peste 90%. aceeași senzație ca într-o saună umedă. iar lucrul ăsta ar trebui să determine tipul de haine utile: tricouri și cămăși subțiri cu mânecă scurtă, pantaloni scurți (sunt permiși aproape pe peste tot) și încălțăminte comodă (mocasini, teniși, șlapi - deși ultimii nu sunt universal acceptați în localuri). tot la nivelul haine, costumele de baie sunt oarecum pudice. am numărat pe degete costumele mai ”îndrăznețe”. umiditatea mare împiedică hainele să se usuce, lucru care ar trebui să fie decisiv pentru numărul de piese vestimentare. tot ca o recomandare, una sau două perechi de pantaloni lungi nu strică. sunt localuri, extrem de puține de altfel, unde nu sunt permiși pantalonii scurți.

    fast forward către hotel. unde am avut noroc. din ăla chior. sora mea, lucrând la genius travel, s-a ocupat de rezervări și bilete de avion și ne-a dat mai multe opțiuni de hotel. toate de 5 stele. toate cu all-inclusive. nu prea m-a interesat aspectul. chief, folosind trip advisor a ales Iberostar Quetzal. un hotel mai degrabă mediu din punctul de vedere al prețului. surpriza a venit când am ajuns la hotel. și-am văzut că suntem cazați într-o vilă în interiorul unei grădini zoologice. printre păuni, fazani, capibara, iguane, papagali, flamingo, maimuțe și lemuri. camerele erau spațioase, aranjate cu specific mexican, curate. vila în care am stat era plasată la jumătatea distanței dintre mare și principalul restaurant. traseul către cele două elemente de interes avea două opțiuni: modern, pe o alee pe unde treceau și golf-cart-urile angajaților și rustic, pe o cărare printr-o pădure simulată. și pentru ca experiența să fie completă, în spatele vilei se întindea o piscină imensă. o observație: Iberostar Quetzal are și un frate geamăn, cu care împarte curtea, Iberostar Tucan. oaspeții dintr-unul au acces și în celălalt, curtea fiind comună. la o primă vedere, cele două au în total 1,000 de camere printre care și unele în vile situate chiar pe plajă.

    plaja era superbă, cu nisipul alb și fin. iar marea albastră și transparentă. pentru cei care au fost în croația, arată ceva mai bine ca acolo. iar apa era cu siguranță mai caldă. și cu valuri pentru surferii începători. hotelul avea bucata lui de plajă privată, păzită unde n-am avut nicio problemă lăsând lucruri în timp ce intram în apă sau mergeam după băuturi și înghețată la bar.

    Playa del Carmen, Cancunah. barul. deschis de dimineața, de pe la 7 până după lăsarea întunericului, avea o selecție generoasă de băuturi. am apreciat în special mojito. în cantități mari =). și dozatoarele de răcoritoare și gheață la îndemână. față de all-inclusive-ul vecinilor bulgari, n-am observat zgârcenie în calitatea băuturile alcoolice. pentru cei leneși, o chelnăriță servea clienții direct la șezlong. un mic amănunt: deși oamenii acceptă șpagă cu zâmbetul pe buze și sunt încântați de generozitatea turiștilor, tips-ul nu aduce cu el servicii speciale: nu aștepta promptitudine sau atenție din partea celor cărora le-ai dat ceva. tips-ul obișnuit este între US\$ 1 și US\$ 5 (10 - 50 de pesos). în aceeași categorie intră și recomandarea de a schimba majoritatea dolarilor în pesos din cauza cursului de schimb, pentru a-ți spori bugetul cu 20%. deși cursul oficial e 12 și ceva pesos pentru US\$ 1, majoritatea covârșitoare a conversiilor on-site sunt făcute la 10 pesos pentru US\$ 1. atenție la un aspect. prețurile afișate sunt de obicei în pesos iar simbolul pentru el este un S tăiat cu o singură bară ($), în timp ce S-ul dolarului american este tăiat cu două paralele.

    Playa del Carmen, Sunriseoricum, banii sunt ultima grijă. pentru că în interiorul hotelului totul este gratuit. de la minibar, la prosoape pentru plajă (pe care le poți schimba de câte ori vrei în fiecare zi) până la mâncare. singurul interval în care nu poți să mănânci sau să bei este 4 A.M. - 6 A.M. în rest, sunt două restaurate cu mâncăruri variate, 4 restaurante cu specific (italian, oriental, mexican și stakehouse - pentru acestea e necesară o rezervare gratuită) și un restaurant pe plajă (unde au în mare parte hamburgeri și hot-dog proaspeți). deși am avut rezervare, n-am mâncat la niciunul dintre restaurantele specifice. mâncarea de la restaurantul nostru general, Cozumel, avea tot ce-mi doream. colegii de vancață probabil râd și acum de hamburgerii pe care mi-i făceam cu tot felul de ingrediente mexicane - în special guacamole. însă mâncarea era cu mult mai variată: de la paella, tortillas și tacos la fructe de mare și supe exotice. o mulțime de fructe și prăjituri pentru desert, sucuri naturale și răcoritoare. în restaurant nu se consuma alcool (cu excepția berii).

    deși exotic, locul poate părea plictisitor. însă în fiecare zi aveau loc concursuri la piscină și spectacole pentru turiști seara, chiar în interiorul hotelului. singurul pe care l-am prins a fost miss iberostar sau ceva de genul, nu chiar pe placul meu, dar cu siguranță amuzant pentru majoritatea oaspeților - familii trecute de prima tinerețe.

    în cazul în care ești dispus să cheltuiești ceva, lucrurile devin umpic mai interesante. cel mai la îndemână este un bilet pentru Coco Bongo. cel mai celebru club din america latină (n-o să spun de sud, pentru că mexic este în america de nord). pentru 50 și umpic de dolari - cam totul se negociază, inclusiv acolo unde pare imposibil - primești transport până și de la club, un loc în picioare și open-bar cu chelner care te servește toată noaptea. pare de vis, însă clubul este atât de aglomerat încât abia dacă ai loc să te miști. de dans nici nu poate fi vorba. însă ce e cu adevărat interesant, este spectacolul cu scene din filme celebre care durează mai bine de 3 ore. actorii și dansatorii din club sunt pe rând the Beatles, Elvis, Michael Jackson, Slash, Freddy Mercury, Madonna, Rihana sau interpretează scene din filme cum ar fi Grease, Spiderman, Muzicalul Chicago, Moulain Rouge, Pirații din Caraibe, Tron și probabil altele care acum îmi scapă. spectacolul este unic, însă după ce l-am văzut n-aș putea spune că s-a ridicat la nivelul așteptărilor și pot să spun cu certitudine că nu e pe lista de must-do în Cancun.

    cu ceva mai mulți bani, poți să mergi în excursii. recomandarea lui cristi era să aleg Chichen Itza, Isla Mujeres și Xcaret. am ales un pachet care includea Tulum, Chicen Itza și Isla Mujeres (US\$ 212) în timp ce Xcaret (US\$ 159) l-am luat separat. vremea nu mi-a permis să văd Isla Mujeres, iar faptul că am luat excursiile de la un agent mi-a permis să-mi recuperez banii (US\$ 92). excursiile se pot lua fie de la agenți care te așteaptă la hotel, fie din piață - aflată la 700 de m înspre nord de hotel. prețurile excursiilor în piață sunt ultra negociabile :). așa că dacă aveți chef și sunteți dispuși să riscați, ține-ți minte că românia e asociată cu nadia comăneci și trageți de preț, mai ales că sunt două locuri la 50 de m unul de celălalt care vând aceleași excursii. ce n-am găsit la hotel și părea interesant la chioșcuri a fost excursia de pescuit all-inclusive. 4 ore cu 6 linii pentru 4 persoane. cu stewart și căpitan. pe care am scos-o la US\$ 200 (inițial cereau US\$ 292) pentru toți 4.

    tulum este o așezare maya la mare, are și o bucățică de plajă care poate fi folosită de turiști. ce mi-a atras atenția a fost ghidul care povestea cu pasiune despre mayași. în rest, pietre, iguane, papagali, flori și plajă - poate erau și alte lucruri însă în excursie îmi reveneam după o noapte de nesomn petrecută într-un club, după mojito și jack cu cola. un drum până la toaleta unui bar din localitate (50 de pesos) și o nucă de cocos răcită cu un pai în ea (20 de pesos) m-au pus repede pe picioare, dar după excursie. cu 96 de pesos mi-am luat un sub de 15 și un 7UP la 0.5 de la Subway.

    Tulum, Hangoverchichen itza e unul dintre cele mai spectaculoase situri. printre care și o piramidă maya imensă. lipsa unui ghid în engleză mi-a limitat percepția asupra sitului. interesant este terenul de joc cu mingea mayaș care e perfect conservat. și zecile de comercianți. n-am scăpat fără aproximativ US\$ 70 dați pe tot felul de suveniruri. cea mai bună tactică e ”nu mă interesează”. și da, bucățile de piatră lucrate și vopsite manual rezistă în bagajul de cală dacă sunt puse între haine. în rest, umezeala de pe continent (chichen itza e în interior) e crâncenă. obiectivul meu preferat 50/1.8 s-a aburit în interior! și am stat cu el scos din aparat, la soare, să își revină. de la piramide am mers la un cenote - un lac subteran cu o deschidere deasupra, care ar fi fost superb dacă ar fi fost soare. apoi aproape o oră în valladolid, al treilea oraș construit de spaniolii cotropitori. păstrați-vă câțiva pesos pentru magazinul cu lucruri lucrate manual vis-a-vis de parc. găsiți acolo hanie mexicane, ciocolată maya și gumă de mestecat naturală. drumul pe care l-am parcurs până la chichen itza mi-a permis să arunc o privire și asupra sărăciei crunte din mexic. unde fiecare sat prin care treceam părea din ce în ce mai sărac, cu case paralelipipedice din chirpici sau colibe din vreascuri acoperite cu frunze de palmieri, cu magazine cu pereți jupuiți.

    Chichen Itza, PyramidCenotesValladolid, Cathedral

    xcaret a fost bijuteria excursiilor. un parc natural destul de aproape de hotel, plin de animale, plante și activități pe care le poți face atât ca om mare, dar mai ales când ești mic. ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost snorkeling-ul pe unul dintre râurile subterane - deși habar n-am să înnot și mi-e îngrozitor de frică de apă, ținându-mă de un prieten am reușit să parcurg cam 80% din râu. experiența a fost extraordinară: zone de luminiș alternând cu peșteri, cu apă transparentă, sărată, prin care se vedeau pești. xcaret e un loc scump. un suc sau o apă costă 28 de pesos în timp ce o bere la doză 49 de pesos. spre deosebire de majoritatea locurilor din mexic, aici se fumează (în cluburi, restaurante și alte parcuri nu!). all-inclusive e doar la restaurantul unde se i-a prânzul. care e super aglomerat. totuși mâncarea excelentă compensează. parcul este extraordinar, însă ce mi-a atras atenția în mod deosebit este spectacolul care începe la ora 6 și care prezintă istoria mexicului de la mayași până în zilele noastre: cum trăiau mayașii, jocurile cu mingea, cum au fost cuceriți, cum sunt mexicanii actuali în funcție de provincie. în mod sigur, xcaret e un loc unde să te întorci, însă foarte scump - o fotografie printată făcută de ei costă US\$ 14.

    XcaretXcaret, Parrot

    la final, să nu uiți să păstrezi 55 de euro sau 1,000 de pesos pentru taxa de aeroport. și să completezi formularul de vamă. drumul va fi trist cu siguranță pentru că mexic este o experiență deosebită și oricâte zile ai sta, în mod sigur îți vei dori să mai fi stat cel puțin una în plus.

    mulțumesc lui chief că a tras de mine să mergem în excursia asta și lui andreea și genius travel pentru că ne-a trimis în mexic cu 5,825 de lei de persoană incluzând hotel de 5 stele pentru 7 nopți, all-inclusive, bilete de avion dus întors din bucurești în madrid și din madrid în cancun, cazare în madrid la un hotel de 4 stele cu transport de la și către aeroport și mic dejun inclus și asigurări premium (inclusiv în caz de răpire =) ).

    p.s.: pozele sunt toate făcute de mine și mi-ar plăcea să nu vi le însușiți.

     
  • » de ce avem cinci degete la fiecare mână?
    1:14 am on Sep 16, 2013 | #more | tags:

    din mulțimea de lucruri pe care le luăm ”de-a gata”:

    de ce avem cinci degete la o mână?

    și întrebarea ar trebui privită din perspectiva matematicianului, de ce nu mai puține de 5 sau mai multe de 5? baza răspunsului este fără îndoială evoluția, iar argumentele sunt bazate pur și simplu pe observații:

    • evolutiv, variația numărului de degete a reprezentat un avantaj pentru specia respectivă: caii au un deget, struții au două, rinocerii au trei, porcii au patru, primatele au cinci, panda are șase. faptul că noi avem fix cinci înseamnă că pe parcursul istoriei noastre evolutive le-am folosit pe toate.
    • genomic, ADN-ul tetrapodelor (aș fi spus patrupede, însă prefer noțiunea pentru a include și omul ca fiind un animal cu patru membre) conține o limitare prin numărul maxim de zone pe care le poate codifica un anumit tip de genă (Homebox), limita fiind cinci. astfel, animalele cu mai puține degete pur și simplu nu dezvoltă sau fuzionează unul sau mai multe dintre cele cinci posibile degete, iar în cazul animalelor cu mai multe degete, oase ale încheieturii preiau funcția degetelor suplimentare. printre oameni, polidactilia (prezenta mai multor degete) este o mutație relativ comună prezentă prin copierea unuia sau mai multor segmente codificate de genele Homebox, degetele suplimentare fiind simple copii ale degetelor deja existente.
    • faptul că genele Homebox prezintă exact cinci regiuni își găsește cea mai plauzibilă explicație în șansă, mai ales că în trecut au existat animale (tetrapode) cu un număr mai mare de degete. cel mai probabil sunt și alte variații stabile ale genelor Homebox în care numărul de regiuni este diferit de cinci, însă în trecut, un eveniment aparent neînsemnat a dus la răspândirea variantei cu cinci regiuni în defavoarea celorlalte.

    și până la urmă e bine că avem fix cinci. nu-mi imaginez cum ar fi să cumpăr pâine exprimând prețul în baza 2, 4, 6, 8 sau 12.

     

    două articole pe tema asta menite să facă lumină:

    Number Five

     

     
  • » mulțimi
    1:05 am on Sep 15, 2013 | #more | tags:

    de multe ori întrebările simple rămân fără răspuns. asta am învățat de la profesorul care ne-a predat geologia în liceu. nu-mi amintesc nici cele mai vagi noțiuni ale materiei, însă întrebările strecurate în lecții erau pe cât de banale, pe atât de provocatoare. așadar,

    ”ce este o mulțime?”

    intuitiv, o colecție de obiecte toate îndeplinind aceeași condiție. ”mulțimea oamenilor cu înălțimea mai mare de 1.70m”, ”mulțimea autoturismelor negre din bucurești”, ”mulțimea firelor de păr pe care le am în cap” etc. răspunsul este acceptabil la prima vedere, însă este incorect. să notăm cu M mulțimea tuturor mulțimilor care nu sunt membre în ele însele. atunci avem două situații:

    • M este membră în ea însăși, dar M este mulțimea tuturor mulțimilor care nu sunt membre în ele însele, deci M nu este membră în M (contradicție)
    • M nu este membră în ea însăși, dar M este mulțimea tuturor mulțimilor care nu sunt membre în ele însele , deci M este membră în M (contradicție)

    altfel spus, definiția intuitivă dă naștere la paradoxuri (mai exact, acesta poartă numele lui Bertrand Russel). cu acest argument, orice puști mai curajos poate închide un profesor proaspăt ieșit din facultate.

    răspunsul corect se bazează pe câteva axiome, asemănătoare axiomelor geometriei, descrise inițial de către Ernst Zermelo la trei ani după ce Einstein publica teoria specială a relativității. sistemul cel mai folosit este Zermelo-Fraenkel în care o mulțime este definită ca o relație binară între două obiecte, elemente a și mulțimi A, relație numită prin definiție apartenență. în plus, obiectele și relația de apartenență trebuie să satisfacă următoarele axiome:

    • axioma 1: două mulțimi sunt egale dacă orice element membru în prima mulțime este membru și în a doua mulțime și reciproc.
    • axioma 2: o mulțime nu poate fi membră în ea însăși.
    • axioma 3: fiind dată o mulțime, pot construi o submulțime (o mulțime pentru care orice element este membru în mulțimea inițială, însă reciproca nu este întotdeauna valabilă) a mulțimii inițiale cu elementele ei care îndeplinesc o anumită condiție logică.
    • axioma 4: fiind date două mulțimi, există o mulțime care le are membre pe amândouă.
    • axioma 5: fiind dată o mulțime, există o mulțime care să conțină toți membrii membrilor mulțimii inițiale.
    • axioma 6: imaginea unei funcții oarecare definite pe o mulțime este tot o mulțime.
    • axioma 7: totalitatea numerelor naturale este o mulțime.
    • axioma 8: fiind dată o mulțime, există mulțimea tuturor submulțimilor mulțimii.
    • axioma 9: produsul cartezian al unei colecții de mulțimi nevide este nevid.

    axioma 9, denumită și axioma alegerii este de departe cea mai controversată axiomă fundamentală. realtiv complex pentru definiția unui obiect atât de prezent în vocabularul nostru, însă la fel ca în cazul geometriei (care este prezentată în școli axiomatic), mulțimile ar trebui să se bucure de același avantaj (fiind obiecte fundamentale).

    prezentată în acest fel, teoria mulțimilor devine liberă de paradoxuri, însă incompletă - în sensul teoremelor lui Kurt Goedel. observația suport a acestei afirmații este că utilizând sistemul axiomatic Zermelo-Fraenkel de mai sus nu putem defini o mulțime a tuturor mulțimilor (axioma 2). despre această problemă într-un articol viitor.

    Ernst Zermelo

    Ernst Zermelo

    noapte bună!

    sursă foto: wikimedia

     
  • » răspunsul la viață, univers, totul
    11:36 pm on Sep 9, 2013 | #more | tags:

    o chestie interesantă despre numărul pi = 3.141592

    fiind transcedental (i.e. nu e rădăcina unui polinom nenul cu coeficienți raționali) are o infinitate de zecimale care nu se repetă. folosind un sistem oarecare de codare al cifrelor in litere (să spunem ASCII), în zecimalele lui pi vei găsi absolut toate numele persoanelor pe care le vei întâlni pe parcursul vieții. extrapolând, fără însă a exagera, în raportul dintre circumferința și diametrul oricărui cerc găsim răspunsul la orice întrebare.

     
  • » spațiu și timp
    2:03 am on Aug 30, 2013 | #more | tags:

    Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. (Geneza 1:3)

    lumina este cheia percepției noastre despre univers. ochii percept razele de lumină împrăștiate de obiectele din jurul nostru pentru ca apoi creierul să construiască din fiecare fascicul realitatea în care trăim, spațiul. modul în care sistemul nostru vizual e construit: două ecrane pe care înregistrăm proiecții 2D ușor decalate pe care creierul nostru le procesează și determină a treia dimensiune spațială. creierul nu se oprește aici. capacitatea lui de a reține și procesa ulterior informația, în determinarea perechilor cauză-efect definește o nouă dimensiune a mediului care ne înconjoară, timpul. și pentru că spre deosebire de spațiu, în care ne putem deplasa aproape în orice direcție, ireversibilitatea unor evenimente - exemplul cel mai primitiv, moartea - crează în timp o direcție preferențială, pe care trebuie să o respectăm.

    cam același raționament îl aveau și fizicienii până în secolul trecut. avem spațiu - interpretarea razelor de lumină, timp - interpretarea perechilor cauză efect, o săgeată a timpului - entropia și pentru că oriunde le observăm, aceste trei obiecte par să fie la fel, în mod automat sunt absolute și universale. relativismul newtonian a rezistat mai bine de două secole datorită congruenței perfecte între observații și ipotezele teoretice.

    în 1905, einstein prelua mai multe concepte noi și hotăra să renunțe la sistemele de referință absolute. de fapt einstein a avut sclipirea de geniu de a pune sub semnul întrebări însăși modul în care observăm lumea: prin lumină. maxwell construise recent ecuațiile câmpului electromagnetic, iar din acestea lumina avea o viteză maximală. în vid. în mod esențial, einstein a luat în calcul influența acestei limitări asupra modului în care observăm lumea. a postulat în primul rând că legile fizice sunt aceleași peste tot în univers și sprijinit pe ecuțiile lui maxwell că lumina are aceeași viteză în vid indiferent de sistemul de referință.

    nu mai intru în detalii fizice însă în 1905 spațiu și timpul absolut au devenit spațiul-timpul relativ, care se comprima sau dilata în funcție de observatori. câțiva ani mai târziu, einstein schimba cu totul perspectiva asupra lumii. în 1916, gravitația, una dintre cele patru forțe fundamentale pe care le cunoaștem a devenit o simplă proprietate intrinsecă a spațiutimpului în care trăim. teoria generală a relativității descrie modul în care materia și energia curbează spațiutimpul din jur, iar împreună cu principiul minimei acțiuni (lucrurile cel mai probabil să se întâmple sunt cele în care se consumă minimum de energie) crează iluzia gravitație ca o simplă consecință geometrică.

    ceea ce mi se pare demn de luat în seamă este curiozitatea lui einstein de a chestiona lucruri pe care le luăm de-a gata: modul în care observăm lumea cu ajutorul luminii.

    inspirați de curajul lui, câțiva ani mai târziu apăreau primele teorii moderne ale obiectelor microscopice. semnul de întrebare venea din natura duală a luminii și din energia pe care aceasta o purta. dacă obiectele pe care le observăm sunt atât de mici încât chiar și cea mai slabă rază de lumină poate să le afecteze starea? heisenberg, born, jordan, de broglie, schrodinger au fost printre pionierii inspirați de acest curent. consecința asupra spațiutimpului? cuantificarea. împărțirea lui în cubulețe suficient de mici încât să se atingă limita principiului de incertitudine al lui heisenberg. un cubuleț de spațiu timp are 1 unitate plank de lungime la cub înmulțită cu o unitate plank de timp. în sistemul metric aproximativ 2.46 x 10-150 m3s.

    inspirația lui einstein nu a fost suficientă. ghinionul face ca mecanica cuantică și teoria relativității generalizate să nu fie compatibile. particulele sunt suficient de mici pentru a nu curba suficient de mult spațiultimpul, iar cuantificarea nu este pe placul ecuațiilor diferențiale tensoriale. einstein a murit căutând soluția acestei probleme.

    în 1970, hawking a găsit o abordare diferită pentru această problemă: renunțarea la lumină. cum? revoluția industrială a secolului XIX dezvoltase cu scopul creșterii productivității bazele teoriei informației: termodinamica. studiul sistemelor foarte mari de particule caracterizate exclusiv de informația pe care o poartă. hawking a eliminat mediatorul, lumina, axându-se asupra mediatului: informația. într-o succesiune rapidă, hawking a construit legile termodinamicii găurilor negre.

    poate părea lipsit de relevanță, însă găurile negre sunt soluții speciale ale teoriei relativității, în care spațiutimpul colapsează. imaginea nu are cum să fie intuitivă: în univers există regiuni speciale unde dispar noțiunile pe care le luăm de-a gata de când ne naștem, spațiul și timpul. putem spune că o gaură neagră este de fapt o margine a universului. hawking a reușit printr-un mecanism ingenios să facă legătura între gravitație și informația microscopică. primul pas către unificarea lui einstein.

    modelul lui hawking a rezistat două zeci de ani și 10 dimensiuni spațiotemporale. căutările pentru originea spațiutimpului însă s-au oprit într-un paradox: informația era distrusă în găurile negre. l-a costat o enciclopedie și un război științific public. în numai câțiva ani, susskind avea să renunțe la încă o preconcepție: materia și energia. universul în care trăim este definit de informație. paradoxul era în acest fel rezolvat: găurile negre nu distrugeau informația ci o stocau pe suprafața lor. în acest fel, universul - spațiul, timpul, materia și energia - sunt doar manifestări incidente ale informației stocate pe suprafața marginilor universului (principiul holografic).

    anul trecut s-a făcut primul pas pentru unificare. într-o lucrare obscură, renunțând la orice influență observabilă, gravitația devenea consecință directă a informației. nu e un răspuns final. însă e cel mai bun pe care îl avem până în prezent.

    ngc1232

    articol inspirat de aici: the origins of space and time
    sursă imagine: nasa