ublo
bogdan's (micro)blog

bogdan » what is more beautiful

09:12 am on Nov 25, 2016 | read the article | tags:

What is more beautiful, my love? Love lost or love found? Don’t laugh at me, my love. I know it, I’m awkward and naive, when it comes to love, and I ask questions straight out of a pop song. This doubt overwhelms me and undermines me, my love. To find or to lose? All around me people don’t stop yearning. Did they lose or did they find? I can’t say. An orphan has no way of knowing. An orphan lacks a first love. The love for his mama and papa. That’s the source of his awkwardness, his naivete. You said to me, on that deserted beach in California: “you can touch my legs.” But I didn’t do it. There, my love, is love lost. That’s why I’ve never stopped wondering, since that day: where have you been? And where you are now? And you, shining gleam of my misspent youth, did you lose or did you find? I don’t know. And I will never know. I can’t even remember your name, my love. And I don’t have the answer. But this is how I like to imagine it, the answer. In the end, my love, we have no choice. We have to find.

bogdan » nu sunt antreprenor

12:50 am on Jan 11, 2016 | read the article | tags:

nu îndrăznesc să spun despre mine că sunt antreprenor. nu mă ridic la înălțimea standardelor stabilite în literatura de specialitate. nici pe departe. nu m-am dezvoltat personal și nici nu am învățat să fac business.

sunt aproape doi ani de când îmi asum riscuri pentru a-mi construi propriul drum și nu pot să spun exact că mi-a reușit și nici că am eșuat. pentru că în viață, am învățat, lucrurile nu sunt absolute.

am pornit un start-up pentru că-mi place să visez și aș vrea, la un moment dat, să-mi urmez visul. felul ăsta de activitate îmi va pune la dispoziție resursele de care am nevoie să visez cu ochii deschiși. am încercat și alte metode.

am fost angajat. și deși am avut parte e oameni extraordinari care au fost alături de mine să mă îndrume și de la care am învățat o mulțime de lucruri, nu era locul meu acolo. pentru că un loc de muncă îți ia ceea ce ai tu mai de preț. la mine era creativitatea de care aveam nevoie să visez. mi-au oferit în schimb bani și liniște. n-a fost suficient.

am fost finanțat. și din nou, oamenii cu care am pornit la drum au fost minunați și din nou am învățat de la ei o mulțime de lucruri, dar din nou locul meu nu era acolo. un finanțator te lasă să faci ceea ce-și dorești. dar îți impune limite. pe care la început nu le observi sau crezi că poți să le ignori, până când libertatea ta dispare. imaginează-ți că te obligă cineva să visezi în fiecare seară vacanțe exotice și ziua, un om care nu poate să viseze te auditează pentru a-ți verifica calitatea viselor. mi-a oferit în schimb bani și o parte din vis. n-a fost suficient.

sunt propriul meu angajat. sunt creativ pentru clienți în limita pe care mi-o permit fără să-mi afecteze visul. îmi impun limite la vis pentru a le putea depăși. e greu și muncesc de cel puțin două ori mai mult decât am muncit în oricare dintre situașiile anterioare. n-am avut vacanță de când am început. am oameni care depind de mine și de care trebuie să am grijă pentru că ei au grijă de visul meu. mi-am oferit libertatea de a visa și parțial bani. să-mi împlinesc visul a devenit o problemă de timp.

ce-am învățat în aproape doi ani de indendență? că trebuie să muncești foarte mult și trebuie să fii dedicat visului tău. că la un moment dat trebuie să găsești oameni la fel de dedicați ca și tine și să faci tot posibilul să-i păstrezi. că întotdeauna primul răspuns corect la o întrebare este «nu». că e important să fii sincer față de clienții, furnizorii și angajații cu care îți dorești să lucrezi: nu trebuie să epatezi și nici să aplici tehnici speciale de negociere. că ai nevoie de avocat și contabil. și din nefericire, că Mr. Burns are dreptate:

Family, religion, friendship. These are the three demons you must slay if you wish to succeed in business.
— Charles Montgomery ”Monty” Burns

green-rocket

bogdan » bypass

12:08 am on Sep 14, 2014 | read the article | tags:

sunt mândru că sunt absolvent de matematică și îi voi fi pentru eternitate recunoscător domnului profesor stănescu pentru că m-a îndrumat pe acest drum. recomand cu căldură și sinceritate acest parcurs oricărui elev de liceu, viitor absolvent, care vrea să înțeleagă cu adevărat ceva din viață.

să nu mă înțelegi greșit. corpul profesoral este în majoritate viciat: slab pregătit, corup și amoral. însă școala românească de științe exacte – slab influețată de retorica partidului, în antiteză cu cea de științe umaniste – și-a pus amprenta exact acolo unde trebuie, în orgoliul nemărginit al urmașilor lor, actualii conferențiari și profesori universitari. ignoranța și indiferența lor față de subiectul predat fiind suplinită de canonul metodei de predare, lăsat moștenire de generațiile anterioare.

această metodă este singurul aspect care delimitează facultatea de matematică de noroiul întregului învățământ superior românesc și care, asemeni unui vaccin dureros și generos în complicații, te protejează și te întărește pe parcursul existenței.

cheia întregului proces este trecerea obligatorie prin greșelile pe care generații întregi de filosofi și matematicieni le-au făcut prin studiul demonstrațiilor afirmațiilor lor omonime. în acest fel, analizarea argumentelor fiecăruia ajutându-te să integrezi în personalitatea ta bucățele din acel om, experimentând direct, mai ales în timpul examenelor aparent ilogice, dezamăgirilile și durerea acelui om, dar și euforia descoperirii.

pentru că în viață, drumul e mult mai important decât destinația. și orice scurtătură pe care o alegem ne privează de experiența călătoriei, a obstacolelor și piedicilor pe care le întâlnim pe parcurs, a lucrurilor care ne ajută să ne clădim caracterul și să apreciem destinația.

the Apollo 1 Crew

Pe 27 ianuarie 1967, Gus Grissom, Ed White și Roger Chaffee (de la stânga la dreapta) se pregăteau pentru prima misiune Apollo. Capsula în care aceștia se aflau a fost distrusă de un incediu în timpului unui test înainte de zbor. Doi ani și șase luni mai târziu, Armstrong și Aldrin pășeau pe Lună.

bogdan » 28 aprilie – diferențe de gen

08:41 pm on Apr 28, 2014 | read the article | tags:

Diferențele dintre sexe sunt exprimate la nivel celular. Viitorul ne rezervă medicamente specifice pentru femei, respectiv bărbați.

Un articol științific publicat în revista Nature[1] studiază procesul prin care cromozomul Y, determinant pentru stabilirea genului masculin în cadrul majorității mamiferelor, a fost micșorat pe parcursul a 300 de milioane de ani de evoluție, estimând o stopare a acestui proces încă de acum 25 de milioane de ani. Cauza opririi acestui proces are originea într-un nucleu de 12 gene, care nu influențează aparatul reproducător masculin, ci țesuturi prezente în inimă sau celulele sangvine, transformând micuțul cromozom într-unul dintre gadget-urile genetice esențiale pentru supraviețuire fiind favorizat de procesului evolutiv. Consecința directă a acestor descoperiri este diferența impusă de gen în liniile celulare ale indivizilor aceleiași specii și invalidând orice model celular unisex pentru țesuturile afectate. Efectul procedurilor medicale specifice și al medicamentelor devine imprevizibil pentru produsele și protocoalele derivate din cercetările bazate pe modelul ”egalității de gen celulare”. Cu alte cuvinte, viitorul apropiat ne va aduce medicamente specifice pentru bărbați și femei [sursă].

X and Y chromosomes

În aceeași notă, șoarecii de laborator sunt mai stresați atunci când sunt utilizați de către cercetătorii de gen masculin, ducând la devierea rezultatelor experimentelor în care sunt folosiți [sursă]. Mai mult, mirosul cercetătorilor bărbați crește toleranța la durere a rozătoarelor [sursă], compromițând rezultatele obținute în urma diferitelor teste.

O căpușă este cel mai rapid animal de pe planetă. Viteza la scara umană a acestui arahnid ar fi de 2,000 km/h.

Micul arahnid, Paratarsotomus macropalpis, se poate deplasa cu o viteză de 322 lungimi de corp într-o secundă în comparație cu un ghepard care aleargă cu numai 16 lungimi de corp pe secundă. Studiul căpușei este interesant pentru determinarea principiilor mecanice care stau la baza vitezei incredibile de mișcare a picioarelor micului organism, fiecare picior atingând solul de 135 de ori într-o secundă, lucru extrem de util de implementat în viitorii mini-, micro- și nano- roboți [sursă].

1. Bellott, D. W. et al. Nature 508, 494–499 (2014).

bogdan » liberarizarea cunoașterii

07:50 pm on Feb 11, 2014 | read the article | tags:

cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei direcții de cercetare este subfinanțarea. nu, lipsa fondurilor pune presiune pe cercetător pentru a deveni creativ, productiv și competitiv, pentru că tehnologia pe care o dezvoltă trebuie, într-un timp relativ scurt, să îi asigure existența. edison nu a inventat primul bec, ci primul bec fezabil din punct de vedere comercial1. asemeni prădătorilor din junglă, lipsa hranei devine un factor al naibii de motivant.

suprafinanțarea este visul oricărui cercetător, posibil de altfel numai în situașia finanțatorilor vizionari. lipsa celorlalte griji materiale permite un focus total asupra problemelor care trebuie rezolvate. un exemplu elcovent este secvențierea genomului uman, care a beneficiat de entuziasmul și suportul financiar al mai multor entități, prezentând rezultatele finale cu aproape 2 ani înainte de termenul stabilit2. dezvoltarea agriculturii a permis oamenilor primitivi să mute obiectul activității lor către cultură și științe.

ajungând la subfinanțare, cercetătorul știe că nu dispune de resurse suficiente pentru a-și atinge integral obiectivele și profită de naivitatea finanțatorilor pentru a prezenta o serie de rezultate spectaculoase, dar care necesită un minimum de resurse, în așa fel încât să-și asigure continuitatea. două exemple care îmi vin în acest moment în minte sunt fuziunea nucleară (ca domeniu) și problema neutrinilor mai rapizi decât lumina. dezavantajul pentru societate vine din puterea inimaginabilă a organismelor vii de a se adapta. mâncăm, dar nu atât de mult. în câteva generații metabolismul se va modifica încât să compenseze deficitul de nutrienți. în acest fel, idei de altfel revolușionare, vor continua să fie plasate în categoria ”ne-important” și, cu excepția unor grupuri în continuă diminuare, să fie uitate.

atitudinea social-democrată ”lasă, să fie bine la toți” nu este oportună în educație și cercetare, două domenii în care legea junglei (liberalismul) ar trebui să fie dominantă.

Thomas A. Edison seen here in 1929 holding a replica of his first lamp.

referințe:
1. Paul Israel, Edison: A life of inventions (2000) Wiley&Sons
2. Ivan Noble, Human Genome Finally Complete (2003) BBC News
3. Sursă Imagine: Thomas Edison

bogdan » raspberry pi minimal gentoo (updated)

03:46 pm on Dec 29, 2013 | read the article | tags: ,

the love for gentoo and the spare time during this winter holidays made me update my minimal raspberry pi gentoo image. the image includes:

  • latest 3.10.y (3.10.25+) raspberry pi kernel (sha1: 035642b95ebe820cc265070af72a13f4fa1eb4c7). hdmi output is enabled, also the sound card module is compiled together with lan95xx driver, zd1211 usb wi-fi driver, 3g modem support, ftdi serial addapter and f2fs support. of course gpio. f2fs-tools are also included, but the root partition is still ext4 as some still use debian stable which has no f2fs support.
  • iproute2, iptables and dropbear ssh for networking. no ipv6 support as i think rpi is best suited for local networks. udhcpc is provided through busybox. same ping.
  • full blown vim and wget. i like editing in colors. and sometimes you have to download something.
  • lighttpd http server. as i’m starting to like how easy it is to setup. the root folder of the http server is on the VFAT partition, under www. so you can upload your website files directly from windows.
  • php5.5.4 with fpm and sqlite3. although minimal things are compiled in php, it should be enough to run wordpress. warning! no gd or imagemagick support.
  • wpa_supplicant if you decide to add an wifi dongle. pulled out onto the /boot VFAT partition the network configuration file under /boot/etc/network.
  • you need at least 2Gb of SD card. had incredible success with Hama 8Gb/Class 10/Blue cards. the Verbatim 8Gb/Class 10/Blue card on which i built the first version doesn’t work anymore.
  • root password is blackcat

here’s the download link. enjoy! =) gentoo-3.10.25-blackcat-1.0.img.gz (sha1: d5560f81e43361a7e99db6e7d42e67d4446b0b7b)

Raspberry Pi Minimal Gentoo Distro

bogdan » dincolo de apă

11:03 pm on Dec 28, 2013 | read the article | tags:

presa e inundată de rezultatele spectaculoase ale vânătorilor de planete purtătoare de apă. majoritatea misiunilor spațiale pământene care poartă experimente pentru determinarea vieții caută urmele lichidului vital. și totul pentru că apa e considerată elementul esențial al vieții. însă cât timp putem să fim atât de aroganți încât să credem că viața în univers are același chip și asemănare cu cea terestră?

din punct de vedere matematic și pornind de la observațiile speciei noastre, singura afirmație coerentă din punct de vedere logic este ”viața terestră așa cum o cunoaștem implică abundența apei în stare lichidă”. iar reciproca nu este neapărat adevărată. ba mai mult, există posibilitatea ca dependența de apă să fie o caracteristică exclusivă a vieții de pe pământ.

robert freitas în cartea ”xenology: an introduction to the scientific study of extraterrestrial life, intelligence, and civilization” propune o serie de solvenți biogenici comparabili. cu proprietăți fizice și chimice comparabile. cu raționamente bazate pe logică și observații științifice. cu argumente care permit existența xenobiologiilor exotice. iar faptul care mi-a atras atenția este dependența noțiunilor chimice de alegerea apei ca solvent și de existența unei corespondențe pentru noțiunile de ”acid”, ”bază” și ”sare” pentru fiecare tip de ”apă” considerat. analogia se extinde și către compușii organici, unde ”alcoolii”, ”aminoacizii” și ”proteinele” sunt rescrise. și cum învățăm de mici că aceste noțiuni sunt absolute.

întorcându-mă la idea inițială, aceea de a căuta viață în univers, pentru a ne crește șansele de a găsi un e.t., misiunile spațiale și programele de cercetare ar trebui să-și lărgească orizontul căutărilor pornind de la ideea de mai sus. și asta chiar dacă rezultatele publicate cu privire la găsirea unei ”goldilocks zone” pentru amoniac într-un sistem solar apropiat nu vor mai fi pe înțelesul maselor și cu atât mai puțin al finanțatorilor. un cerc vicios de altfel care ne limitează potențialul și are la bază ignoranța majorității antreprenorilor generată de un sistem educațional care a pierdut deja pasul cu progresul tehnologic. același sistem educațional a cărui calitate se degradează exponențial din lipsa investițiilor și a implicării mediului de afaceri.

DNA Strands

articolul a fost inspirat de Anca și afirmația ei ”totul e chimie!”.

bogdan » natural

10:01 pm on Dec 14, 2013 | read the article | tags:

unul dintre lucrurile fascinante din fizică este sistemul internațional de unități fundamentale: kilogram (kg), metru (m), candela (cd), secundă (s), amper (A), kelvin (K) și mol. orice unitate de măsură se poate defini pornind de la ele:

  • N (newton, unitate de măsură pentru forță) = kg x m x s-2
  • J (joule, unitate de măsură pentru energie) = kg x m2 x s-2
  • Pa (pascal, unitate de măsură pentru presiune) = kg x m-1 x s-2

însă nefericit este modul în care au fost alese aceste unități. spre exemplu, metrul este definit ca fiind distanța parcursă de o rază de lumină în vid în a 299 792 458-a parte dintr-o secundă. serios? a 299 792 458-a parte?
la fel și secunda este definită ca 9 192 631 770 de perioade corespunzând unor tranzișii hiperfine ale stării de bază a izotopului de cesiu-133. din nou, 9 192 631 770?
având în vedere că viteza luminii devine prin definițiile de mai sus fix 299 792 458 ms-1, nu s-ar putea construi un sistem de unități de măsură fundamentale din care să rezulte viteza luminii o constantă ceva mai ușor de reținut, să spunem 1? această idee i-a venit lui max planck în 1899. lumina să meargă cu viteza 1 unitate de lungime pe unitatea de timp. în aceeași situație cu c sunt și constantele G (constanta gravitațională), ħ (constanta lui planck redusă), 1/(4πε0) (constanta lui coulomb) și k (constanta lui boltzman). făcându-le pe toate 1, planck a obținut:

  • c = 1 (unitate de lungime) (unitate de timp)-1
  • G = 1 (unitate de lungime)3 (unitate de masă)-1 (unitate de timp)-2
  • ħ = 1 (unitate de lungime)2 (unitate de masă) (unitate de timp)-1
  • 1/(4πε0) = (unitate de lungime)3 (unitate de masă) (unitate de timp)-2 (unitate de sarcină electrică)-2
  • k = 1 (unitate de lungime)2 (unitate de masă) (unitate de timp)-2 (unitate de temperatură)-1

astfel obținem:

  • unitate de lungime = (ħG/c3)1/2
  • unitate de masă = (ħc/G)1/2
  • unitate de timp = (ħG/c5)1/2
  • unitate de sarcină electrică = (4πε0ħc)1/2
  • unitate de temperatură = (ħc5/Gk)1/2

având valorile în sistemul internațional pentru constante, se poate construi imediat o corelație între acesta și sistemul de unități pe care planck le-a numit naturale. sar peste calculele inutile și deși la prima vedere impractice pentru viața de zi cu zi, unitățile naturale sunt limite ale înțelegerii noastre despre natură:

  • unitatea de lungime – este distanța sub care două obiecte devin imposibil de distins
  • unitatea de masă – este masa sub care teoria relativității generalizate a lui einstein devine neglijabilă
  • unitatea de timp – este limita sub care efectele cuantice și cele ale relativității generalizate devin comparabile
  • unitatea de sarcină electrică – leagă sarcina electronului de constanta de structură fină
  • unitatea de temperatură – este temperatura limită peste care efectele cuantice și cele relativistice sunt comparabile; un obiect cu temperatura mai mare va forma un kugelblitz (gaură neagră generată de concentrarea radiației, nu a masei).Max Planck and Albert Einstein

bogdan » things to remember

12:26 pm on Nov 30, 2013 | read the article | tags:

from shell silverstein’s every thing on it:

There are no happy endings.
Endings are the saddest part,
So just give me a happy middle
And a very happy start.

bogdan » cancun, mexico

01:08 pm on Nov 24, 2013 | read the article | tags:

a trecut ceva timp de când n-am mai avut o vacanță în adevăratul sens al cuvântului în așa fel încât n-am putut să trec peste propunerea lui marian pentru o vacanță exotică în noiembrie. chiar dacă aveam îndoieli înainte să plec referitoare la oportunitatea lipsei mele, mi-am făcut curaj și luni dimineață eram în aeroport cu destinația Cancun via Madrid.

drumul a fost obositor, iar cele 10 ore și umpic petrecute între Madrid și Cancun au fost groaznice. deși nu e cel mai lung zbor pe care l-am făcut, a fost de departe cel mai incomod: de la scaunele înghesuite, la indiferența personalului de zbor trecând prin aerul condiționat infernal. am mai dormit, am mai mâncat, am mai văzut un film și-ntr-un final am aterizat, fiind luați în primire de poliția de frontieră încă de la ieșirea din culoarul de îmbarcare. ”Romanian? Step aside please.” deja în mintea mea rulau scenariile din presă: ne vor ține închiși, se vor purta urât și ne vor trimite înapoi. deși poate neplăcut, mexicanii au fost politicoși și am fost ”reținuți” aproximativ 30-45 de minute, timp în care au verificat rezervările la hotel și biletele de întoarcere. ne-au mulțumit și ne-au lăsat la un ghișeu liber pentru verificarea pașapoartelor.

un mic amănunt: în avion primești formularul de viză (bilingv, englez – spaniol) și formularul de vamă (din nefericire doar în spaniolă) pe care ar fi bine să le completezi și să nu le pierzi. cel de viză se va transforma în cartea de ședere (care va trebui prezentată la plecare) pe când cel de vamă e de unică folosință. vei primi altul la plecare.

în aeroport era frig. de fapt, una dintre obsesiile mexicanilor este aerul condiționat folosit la capacitate maximă. peste tot. de la clădiri la mijloace de transport. asta în timp ce afară sunt în medie 30 de grade cu o umiditate de peste 90%. aceeași senzație ca într-o saună umedă. iar lucrul ăsta ar trebui să determine tipul de haine utile: tricouri și cămăși subșiri cu mânecă scurtă, pantaloni scurți (sunt permiși aproape pe peste tot) și încălțăminte comodă (mocasini, teniși, șlapi – deși ultimii nu sunt universal acceptați în localuri). tot la nivelul haine, costumele de baie sunt oarecum pudice. am numărat pe degete costumele mai ”îndrăznețe”. umiditatea mare împiedică hainele să se usuce, lucru care ar trebui să fie decisiv pentru numărul de piese vestimentare. tot ca o recomandare, una sau două perechi de pantaloni lungi nu strică. sunt localuri, extrem de puține de altfel, unde nu sunt permiși pantalonii scurți.

fast forward către hotel. unde am avut noroc. din ăla chior. sora mea, lucrând la genius travel o agenție de turism, s-a ocupat de rezervări și bilete de avion și ne-a dat mai multe opțiuni de hotel. toate de 5 stele. toate cu all-inclusive. nu prea m-a interesat aspectul. chief, folosind trip advisor a ales Iberostar Quetzal. un hotel mai degrabă mediu din punctul de vedere al prețului. surpriza a venit când am ajuns la hotel. și-am văzut că suntem cazați într-o vilă în interiorul unei grădini zoologice. printre păuni, fazani, capibara, iguane, papagali, flamingo, maimuțe și lemuri. camerele erau spațioase, aranjate cu specific mexican, curate. vila în care am stat era plasată la jumătatea distanței dintre mare și principalul restaurant. traseul către cele două elemente de interes avea două opțiuni: modern, pe o alee pe unde treceau și golf-cart-urile angajaților și rustic, pe o cărare printr-o pădure simulată. și pentru ca experiența să fie completă, în spatele vilei se întindea o piscină imensă. o observație: Iberostar Quetzal are și un frate geamăn, cu care împarte curtea, Iberostar Tucan. oaspeții dintr-unul au acces și în celălalt, curtea fiind comună. la o primă vedere, cele două au în total 1,000 de camere printre care și unele în vile situate chiar pe plajă.

plaja era superbă, cu nisipul alb și fin. iar marea albastră și transparentă. pentru cei care au fost în croația, arată ceva mai bine ca acolo. iar apa era cu siguranță mai caldă. și cu valuri pentru surferii începători. hotelul avea bucata lui de plajă privată, păzită unde n-am avut nicio problemă lăsând lucruri în timp ce intram în apă sau mergeam după băuturi și înghețată la bar.

Playa del Carmen, Cancunah. barul. deschis de dimineașa, de pe la 7 până după l?sarea întunericului, avea o selecșie generoasă de b?uturi. am apreciat în special mojito. în cantit?și mari =). și dozatoarele de r?coritoare și ghea?? la îndemân?. față de all-inclusive-ul vecinilor bulgari, n-am observat zgârcenie în calitatea b?uturile alcoolice. pentru cei leneși, o cheln?ri?? servea clienșii direct la ?ezlong. un mic amănunt: deși oamenii accept? ?pag? cu zâmbetul pe buze și sunt încântași de generozitatea turi?tilor, tips-ul nu aduce cu el servicii speciale: nu a?tepta promptitudine sau atenșie din partea celor cărora le-ai dat ceva. tips-ul obi?nuit este între US$ 1 și US$ 5 (10 – 50 de pesos). în aceeași categorie intr? și recomandarea de a schimba majoritatea dolarilor în pesos din cauza cursului de schimb, pentru a-și spori bugetul cu 20%. deși cursul oficial e 12 și ceva pesos pentru US$ 1, majoritatea covârșitoare a conversiilor on-site sunt făcute la 10 pesos pentru US$ 1. atenșie la un aspect. pre?urile afi?ate sunt de obicei în pesos iar simbolul pentru el este un S tșiat cu o singur? bar? ($), în timp ce S-ul dolarului american este tșiat cu două paralele.

Playa del Carmen, Sunriseoricum, banii sunt ultima grijă. pentru că în interiorul hotelului totul este gratuit. de la minibar, la prosoape pentru plajă (pe care le poți schimba de câte ori vrei în fiecare zi) până la mâncare. singurul interval în care nu poți să mănânci sau să bei este 4 A.M. – 6 A.M. în rest, sunt două restaurate cu mâncăruri variate, 4 restaurante cu specific (italian, oriental, mexican și stakehouse – pentru acestea e necesară o rezervare gratuită) și un restaurant pe plajă (unde au în mare parte hamburgeri și hot-dog proaspeți). deși am avut rezervare, n-am mâncat la niciunul dintre restaurantele specifice. mâncarea de la restaurantul nostru general, Cozumel, avea tot ce-mi doream. colegii de vancanță probabil râd și acum de hamburgerii pe care mi-i făceam cu tot felul de ingrediente mexicane – în special guacamole. însă mâncarea era cu mult mai variată: de la paella, tortillas și tacos la fructe de mare și supe exotice. o mulțime de fructe și prăjituri pentru desert, sucuri naturale și răcoritoare. în restaurant nu se consuma alcool (cu excepția berii).

deși exotic, locul poate părea plictisitor. însă în fiecare zi aveau loc concursuri la piscină și spectacole pentru turiști seara, chiar în interiorul hotelului. singurul pe care l-am prins a fost miss iberostar sau ceva de genul, nu chiar pe placul meu, dar cu siguranță amuzant pentru majoritatea oaspeților – familii trecute de prima tinerețe.

în cazul în care ești dispus să cheltuie?ti ceva, lucrurile devin ceva mai interesante. cel mai la îndemână este un bilet pentru Coco Bongo. cel mai celebru club din america latină (n-o să spun de sud, pentru că mexic este în america de nord). pentru 50 și puțin de dolari – cam totul se negociază, inclusiv acolo unde pare imposibil – primești transport până și de la club, un loc în picioare și open-bar cu chelner care te servește toată noaptea. pare de vis, însă clubul este atât de aglomerat încât abia dacă ai loc să te miști. de dans nici nu poate fi vorba. însă ce e cu adevărat interesant, este spectacolul cu scene din filme celebre care durează mai bine de 3 ore. actorii și dansatorii din club sunt pe rând the Beatles, Elvis, Michael Jackson, Slash, Freddy Mercury, Madonna, Rihana sau interpretează scene din filme cum ar fi Grease, Spiderman, Muzicalul Chicago, Moulain Rouge, Pirații din Caraibe, Tron și probabil altele care acum îmi scapă. spectacolul este unic, însă după ce l-am văzut n-aș putea spune că s-a ridicat la nivelul așteptărilor și pot să spun cu certitudine că nu e pe lista de must-do în Cancun.

cu ceva mai mulți bani, poți să mergi în excursii. recomandarea lui cristi era să aleg Chichen Itza, Isla Mujeres și Xcaret. am ales un pachet care includea Tulum, Chicen Itza și Isla Mujeres (USD 212) în timp ce Xcaret (USD 159) l-am luat separat. vremea nu mi-a permis să văd Isla Mujeres, iar faptul că am luat excursiile de la un agent mi-a permis să-mi recuperez banii (USD 92). excursiile se pot lua fie de la agenți care te așteaptă la hotel, fie din piață – aflată la 700 de m înspre nord de hotel. prețurile excursiilor în piață sunt ultra negociabile :). așa că dacă aveți chef și sunteți dispuși să riscați, ține-ți minte că românia e asociată cu nadia comăneci și trageți de preț, mai ales că sunt două locuri la 50 de m unul de celălalt care vând aceleași excursii. ce n-am găsit la hotel și părea interesant la chioșcuri a fost excursia de pescuit all-inclusive. 4 ore cu 6 linii pentru 4 persoane. cu stewart și căpitan. pe care am scos-o la US$ 200 (inițial cereau USD 292) pentru toți 4.

tulum este o așezare maya la mare, are și o bucățică de plajă care poate fi folosită de turiști. ce mi-a atras atenția a fost ghidul care povestea cu pasiune despre mayași. în rest, pietre, iguane, papagali, flori și plajă – poate erau și alte lucruri însă în excursie îmi reveneam după o noapte de nesomn petrecută într-un club, după mojito și jack cu cola. un drum până la toaleta unui bar din localitate (50 de pesos) și o nucă de cocos răcită cu un pai în ea (20 de pesos) m-au pus repede pe picioare, dar după excursie. cu 96 de pesos mi-am luat un sub de 15 și un 7UP la 0.5 de la Subway.

Tulum, Hangoverchichen itza e unul dintre cele mai spectaculoase situri. printre care și o piramidă maya imensă. lipsa unui ghid în engleză mi-a limitat percepția asupra sitului. interesant este terenul de joc cu mingea maya care e perfect conservat. și zecile de comercianți. n-am scăpat fără aproximativ USD 70 dați pe tot felul de suveniruri. cea mai bună tactică e ”nu mă interesează”. și da, bucățile de piatră lucrate și vopsite manual rezistă în bagajul de cală dacă sunt puse între haine. în rest, umezeala de pe continent (chichen itza e în interior) e crâncenă. obiectivul meu preferat 50/1.8 s-a aburit în interior! și am stat cu el scos din aparat, la soare, să își revină. de la piramide am mers la un cenote – un lac subteran cu o deschidere deasupra, care ar fi fost superb dacă ar fi fost soare. apoi aproape o oră în valladolid, al treilea oraș construit de spaniolii cotropitori. păstrați-vă câșiva pesos pentru magazinul cu lucruri lucrate manual vis-a-vis de parc. găsiți acolo haine mexicane, ciocolată maya și gumă de mestecat naturală. drumul pe care l-am parcurs până la chichen itza mi-a permis să arunc o privire și asupra sărăciei crunte din mexic. unde fiecare sat prin care treceam părea din ce în ce mai sărac, cu case paralelipipedice din chirpici sau colibe din vreascuri acoperite cu frunze de palmieri, cu magazine cu pereși jupuiși.

Chichen Itza, PyramidCenotesValladolid, Cathedral

xcaret a fost bijuteria excursiilor. un parc natural destul de aproape de hotel, plin de animale, plante și activități pe care le poți face atât ca om mare, dar mai ales când ești mic. ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost snorkeling-ul pe unul dintre râurile subterane – deși habar n-am să înnot și mi-e îngrozitor de frică de apă, ținându-mă de un prieten am reușit să parcurg cam 80% din râu. experiența a fost extraordinară: zone de luminiă alternând cu peșteri, cu apă transparentă, sărată, prin care se vedeau pești. xcaret e un loc scump. un suc sau o apă costă 28 de pesos în timp ce o bere la doză 49 de pesos. spre deosebire de majoritatea locurilor din mexic, aici se fumează (în cluburi, restaurante și alte parcuri nu!). all-inclusive e doar la restaurantul unde se i-a prânzul. care e super aglomerat. totuși mâncarea excelentă compensează. parcul este extraordinar, însă ce mi-a atras atenția în mod deosebit este spectacolul care începe la ora 6 și care prezintă istoria mexicului de la mayași până în zilele noastre: cum trăiau mayașii, jocurile cu mingea, cum au fost cuceriți, cum sunt mexicanii actuali în funcție de provincie. în mod sigur, xcaret e un loc unde să te întorci, însă foarte scump – o fotografie printată făcută de ei costă USD 14.

XcaretXcaret, Parrot

la final, să nu uiți să păstrezi 55 de euro sau 1,000 de pesos pentru taxa de aeroport. și să completezi formularul de vamă. drumul va fi trist cu siguranță pentru că mexic este o experiență deosebită și oricâte zile ai sta, în mod sigur își vei dori să mai fi stat cel pușin una în plus.

mulțumesc lui chief că a tras de mine să mergem în excursia asta și andreei pentru că ne-a trimis în mexic cu 5,825 de lei de persoană incluzând hotel de 5 stele pentru 7 nopți, all-inclusive, bilete de avion dus întors din bucurești în madrid și din madrid în cancun, cazare în madrid la un hotel de 4 stele cu transport de la și către aeroport și mic dejun inclus și asigurări premium (inclusiv în caz de răpire =) ).

p.s.: pozele sunt toate făcute de mine și mi-ar plăcea să nu vi le însușiți.

aceast sait folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta, ca vizitator. în același scop, acest sait utilizează modulul Facebook pentru integrarea cu rețeaua lor socială. poți accesa aici politica mea de confidențialitate.