ublo
bogdan's (micro)blog

bogdanel » întotdeauna în al 12-lea ceas!

11:46 am on Nov 29, 2016 | #more | tags:

Cu toate astea, decât să-ţi dai ochii scârbit peste cap o viaţă-ntreagă, în aşteptarea unui salvator, mai bine îţi arunci privirea-n oglindă şi poate descoperi ce stă în puterile tale.

Mă enervează articolele astea: iau o idee bună, o minimizează și o transformă în demagogie electorală. Puterea de a face schimbări stă într-adevăr în fiecare dintre noi, doar că e insignifiantă în urma aia lăsată de ștampilă pe buletinul de vot. E pur și simplu o delegare a răspunderii către un grup de oameni care inevitabil vor fi corupți de sistem. Pentru că sistemul așa a fost gândit și nu a dat greș niciodată în 27 de ani de când a fost reformat.

  • Vrem transparență totală? Câți dintre noi au trimis o cerere prin legea 544/2001?
  • Vrem industrie modernă? Câți dintre noi, care au afaceri, și-au rupt de la gură alegând o mașină ieftină sau transportul în comun în locul unei mașini scumpe pentru a investi diferența în echipamente mai performante?
  • Vrem agricultura micilor fermieri? Câți dintre noi, care au terenuri mici, le muncesc sau le dau în arendă? Câți ne-am gândit să ne asociem și să ne dezvoltăm împreună cu vecinii noștri?
  • Vrem învățământ performant? Câți dintre noi s-au implicat activ și realist în adaptarea programei școlare și a modului de predare în școlile în care învață copiii noștri? Câți dintre noi, ca profesioniști, și-au rupt din timp să încerce să transmită informația acumulată?
  • Vrem cultura vie? Câți dintre noi am mers în weekend la un muzeu sau la o piesă de teatru, în loc să mergem la Mall? Câți dintre noi au încercat să înțeleagă ce-au văzut?
  • Vrem sănătate publică? Câți dintre noi ne facem un control periodic? Câți dintre noi își vaccinează copii sau îi duc la dentist? Câți dintre noi am făcut plângeri la Colegiul Medicilor?
  • Vrem transport rapid? Câți dintre noi mergem cu mașina cu toate locurile ocupate? Câți dintre noi respectă regulile de circulație?
  • Vrem să salvăm mediul? Câți dintre noi nu aruncă gunoaie pe jos? Câți dintre noi economisim apa sau energia electrică? Câți dintre noi nu merg cu mașina, 500 de metri, pentru mici cumpărături?
  • Vrem ca România să arate bine în lume? Câți dintre noi se poartă civilizat și cu bun simț când ieșim din țară?
  • Vrem mai puțină corupție? Câți dintre noi nu au dat sau nu au luat șpagă?
  • Vrem mai puțin clientelism politic? Câți dintre noi, care lucrează în companiile abonate la contracte publice, s-au plâns?

Schimbarea nu e inclusă în tușul unei ștampile. Salvarea nu vine de la un acronim. Bunăstarea nu vine dintr-un set de legi emise, redactate și implementate de incompetenți populari. Soluția va fi întotdeauna la îndemâna fiecăruia dintre noi, în acțiunile noastre zilnice.

bogdanel » bypass

12:08 am on Sep 14, 2014 | #more | tags:

sunt mândru că sunt absolvent de matematică și îi voi fi pentru eternitate recunoscător domnului profesor stănescu pentru că m-a îndrumat pe acest drum. recomand cu căldură și sinceritate acest parcurs oricărui elev de liceu, viitor absolvent, care vrea să înțeleagă cu adevărat ceva din viață.

să nu mă înțelegi greșit. corpul profesoral este în majoritate viciat: slab pregătit, corup și amoral. însă școala românească de științe exacte – slab influețată de retorica partidului, în antiteză cu cea de științe umaniste – și-a pus amprenta exact acolo unde trebuie, în orgoliul nemărginit al urmașilor lor, actualii conferențiari și profesori universitari. ignoranța și indiferența lor față de subiectul predat fiind suplinită de canonul metodei de predare, lăsat moștenire de generațiile anterioare.

această metodă este singurul aspect care delimitează facultatea de matematică de noroiul întregului învățământ superior românesc și care, asemeni unui vaccin dureros și generos în complicații, te protejează și te întărește pe parcursul existenței.

cheia întregului proces este trecerea obligatorie prin greșelile pe care generații întregi de filosofi și matematicieni le-au făcut prin studiul demonstrațiilor afirmațiilor lor omonime. în acest fel, analizarea argumentelor fiecăruia ajutându-te să integrezi în personalitatea ta bucățele din acel om, experimentând direct, mai ales în timpul examenelor aparent ilogice, dezamăgirilile și durerea acelui om, dar și euforia descoperirii.

pentru că în viață, drumul e mult mai important decât destinația. și orice scurtătură pe care o alegem ne privează de experiența călătoriei, a obstacolelor și piedicilor pe care le întâlnim pe parcurs, a lucrurilor care ne ajută să ne clădim caracterul și să apreciem destinația.

the Apollo 1 Crew

Pe 27 ianuarie 1967, Gus Grissom, Ed White și Roger Chaffee (de la stânga la dreapta) se pregăteau pentru prima misiune Apollo. Capsula în care aceștia se aflau a fost distrusă de un incediu în timpului unui test înainte de zbor. Doi ani și șase luni mai târziu, Armstrong și Aldrin pășeau pe Lună.

bogdanel » liberarizarea cunoașterii

07:50 pm on Feb 11, 2014 | #more | tags:

cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei direcții de cercetare este subfinanțarea. nu, lipsa fondurilor pune presiune pe cercetător pentru a deveni creativ, productiv și competitiv, pentru că tehnologia pe care o dezvoltă trebuie, într-un timp relativ scurt, să îi asigure existența. edison nu a inventat primul bec, ci primul bec fezabil din punct de vedere comercial1. asemeni prădătorilor din junglă, lipsa hranei devine un factor al naibii de motivant.

suprafinanțarea este visul oricărui cercetător, posibil de altfel numai în situașia finanțatorilor vizionari. lipsa celorlalte griji materiale permite un focus total asupra problemelor care trebuie rezolvate. un exemplu elcovent este secvențierea genomului uman, care a beneficiat de entuziasmul și suportul financiar al mai multor entități, prezentând rezultatele finale cu aproape 2 ani înainte de termenul stabilit2. dezvoltarea agriculturii a permis oamenilor primitivi să mute obiectul activității lor către cultură și științe.

ajungând la subfinanțare, cercetătorul știe că nu dispune de resurse suficiente pentru a-și atinge integral obiectivele și profită de naivitatea finanțatorilor pentru a prezenta o serie de rezultate spectaculoase, dar care necesită un minimum de resurse, în așa fel încât să-și asigure continuitatea. două exemple care îmi vin în acest moment în minte sunt fuziunea nucleară (ca domeniu) și problema neutrinilor mai rapizi decât lumina. dezavantajul pentru societate vine din puterea inimaginabilă a organismelor vii de a se adapta. mâncăm, dar nu atât de mult. în câteva generații metabolismul se va modifica încât să compenseze deficitul de nutrienți. în acest fel, idei de altfel revolușionare, vor continua să fie plasate în categoria ”ne-important” și, cu excepția unor grupuri în continuă diminuare, să fie uitate.

atitudinea social-democrată ”lasă, să fie bine la toți” nu este oportună în educație și cercetare, două domenii în care legea junglei (liberalismul) ar trebui să fie dominantă.

Thomas A. Edison seen here in 1929 holding a replica of his first lamp.

referințe:
1. Paul Israel, Edison: A life of inventions (2000) Wiley&Sons
2. Ivan Noble, Human Genome Finally Complete (2003) BBC News
3. Sursă Imagine: Thomas Edison

bogdanel » things to remember

12:26 pm on Nov 30, 2013 | #more | tags:

from shell silverstein's every thing on it:

There are no happy endings.
Endings are the saddest part,
So just give me a happy middle
And a very happy start.

bogdanel » răspunsul la viață, univers, totul

11:36 pm on Sep 9, 2013 | #more | tags:

o chestie interesantă despre numărul pi = 3.141592...

fiind transcedent (i.e. nu e rădăcina unui polinom nenul cu coeficienți raționali) are o infinitate de zecimale care nu se repetă. folosind un sistem oarecare de codare al cifrelor in litere (să spunem ASCII), în zecimalele lui pi vei găsi absolut toate numele persoanelor pe care le vei întâlni pe parcursul vieții. extrapolând, fără însă a exagera, în raportul dintre circumferința și diametrul oricărui cerc găsim răspunsul la orice întrebare.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aboZctrHfK8]

bogdanel » orientarea către finalitate

06:56 pm on Aug 25, 2013 | #more | tags:

am mai scris despre asta. nu avem în sânge nevoia de finalizare. nu. ai râde, dar nici măcar la curve!

«We choose to go to the moon. We choose to go to the moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard, because that goal will serve to organize and measure the best of our energies and skills, because that challenge is one that we are willing to accept, one we are unwilling to postpone, and one which we intend to win, and the others, too.»

-- JFK, Rice Stadium, September 12, 1962

și cred că unul dintre motive este lipsa unui scop. a unui ideal încadrat de o mulțime de valori fundamentale. o idee care să ne conducă viața și acțiunile în societate. având ca finalitate un mod de a ne măsura potențialul și de a ne depăși limitele. consecință probabilă a vechiului regim, am ales să ne limităm scopurile la a-i depăsi pe cei din jurul nostru, nu pe noi înșine. și ca exemplu stă prima olimpiadă internațională de matematică, organizată de românia în 1959. mi se par admirabile rezultatele individuale ale elevilor. însă dorința de a câștiga o medalie și de a fi mai bun decât alții care - sincer acum - nu sunt chiar exponenții unei națiuni, este doar un obiectiv, nu un scop în sine.

filosofia asta de viață s-a păstrat. suntem încurajați de mici să fim mai buni decât colegii de clasă, prietenii, vecinii etc. și totul se reflectă în alegerea unor obiective infime ca importanță drept scop al întregii noastre vieți. dar partea cu adevărat gravă este intervenția statului și încurajarea fix a acestui comportament prin orice tip de ajutor pe care îl acordă.

obținerea unui astfel de ajutor devine un scop în sine care activează spiritul competitiv. lupta pentru cele câteva firimituri neîmpărțite dinainte se va duce cu toată energia, neglijând sau chiar neavând o finalitate pentru proiectul respectiv. pentru că odată câștigat statul nu cere rezultate reale. nu-l interesează finalizarea. asemeni unei curve, stă cu ochii pe ceas și geme artificial tot felul de indicatori și parametrii de desfășurare care trebuie atinși, dar care nu au drept consecință directă finalizarea. doar încadrarea în timp.

un exemplu care mi-a servit ca sursă de inspirașie pentru articol sunt universitățile. unde parametrii de performanță nu sunt numărul de angajați performanți generați, ci numărul de absolvenși la sfârșitul unui ciclu. aș fi folosit ejaculați-ul lui vaghelie, însă asta ar fi presupus că aceștia ajung să se lipească sau să penetreze ceva. din nefericire se vor strânge sterili în vezica seminală a învățământului românesc.

scopul lor este cel mult obținerea diplomei. prin orice mijloace. incapabili să genereze în viitor un plus valoare în societate. iar institușiile de învățământ s-au prins de asta și se laudă cu atractivitatea corpului profesoral, cu taxele anuale, cu examenul de admitere. din momentul în care și-au deschis picioarele porțile pentru a-i primi înăuntru, singurul lucru care contează este timpul pe care îl petrec în interior. pentru că veniturile instituțiilor sunt direct proporționale cu numărul de studenți: multiplii de ”studenți-echivalenși” înmulțiți cu subvenția pentru fiecare an cu suficiente credite.

iar consecințele acestui cerc vicios - pentru că o fracțiune din absolvenți (de obicei cea mediocră) ajunge înapoi în sistem - lovesc fix la rădăcina societății noastre.

pentru că noi nu alegem o cale pentru că este grea, ci pentru că e ușoară. nu pentru că ne vom organiza și măsura potențialul. pentru că acea provocare nu o acceptăm și preferăm să o amânăm și pentru că ne e mai ușor să dăm o țeapă și să bifăm niște lucruri neimportante.

The Brothel of Avignon, P. Picasso, 1907

The Brothel of Avignon, P. Picasso, 1907

bogdanel » de ce R&D in Romania nu produce

09:42 am on Aug 16, 2013 | #more | tags:

câteva lucruri care influențează R&D în România:

profilul cultural: și mai exact, dorința câștigului imediat. n-am învățat nimic din modelul pe care îl divizinizăm de peste ocean. ne uităm la apple și microsoft și nu ne vine să credem că a durat decenii până au ajuns aici. uităm că google a împlinit 14 ani și că în primii 4 noi încă foloseam yahoo și altavista. nu. afacerile mari din zilele noastre au fost construite fie prin ”șopârle”, fie cinstit. cele din urmă sunt încă insuficient dezvoltate pentru a privi în direcția R&D. iar urmașii ”șopârlelor” care au supraviețuit nu au curaj să investească în R&D pentru că nu produc rezultate în primele șase luni de la investiție. mă refer la R&D, nu la departamente destinate accesării fondurilor PNCD, care depun anual aceleași proiecte cu pixuri.

calitatea resursei umane: care cu câteva excepții este îndoielnică. s-o recunoaștem, meseria de cercetător nu este un dream-job în România. nu avem 1 din 10 copii care să-și dorească asta când sunt mici. nu când părinții ascultă manele și-l iau pe măruță sau gherghe drept model. în consecință, asemeni domeniului educațional, R&D-ul este subpopulat cu mediocrii (iar, cu câteva excepții). avem categoria dinozauri - unde folosindu-se de șopârla dosaris au urcat ierarhia minților luminate ajungând să se creadă valori și categoria viermilor inelați, pentru care lipsa coloanei vertebrale i-a transformat în simbioți. se întâlnesc în grupuri (de obicei sub numele grele ale institutelor de cercetare naționale sau universități), hrănindu-se fie din proiecte naționale care testează validitatea diferitelor experimente internaționale pe teritoriul României sau din afaceri cu patrimoniul instituțiilor gazdă.

birocrația: nu e suficient că un grup de cercetare are problemele de mai sus. nici că avem cel mai birocratic stat din uniunea europeana. nu. R&D-ul românesc se lovește și de nepotismul prin care semidocți fără nicio șansă reală pe piața muncii capătă tot felul de joburi în aparatul administrativ: jurist, contabil, administrator cu toate variațiile și gradele posibile. degeaba convingi un finanțator, degeaba ai o idee originală susținută de oameni competenți, pentru că în final toate eforturile se vor lovi de ”nu se poate”, ”teoretic e posibil, practic eu nu semnez”, ”alcătuiți dosarul de achiziție și mai vedem”. baza problemei e în asumarea răspunderii, iar consecințele sunt luni sau ani întârziere în achiziționarea resurselor necesare. și aici intervine celebra procedură de licitație prin ”SEAP”. care deși ar trebui să protejeze banii din taxele noastre, a creat un ecosistem atât de diversificat de paraziți crescând artificial costurile de dezvoltare și scăzând real calitatea produselor rezultate. trei virgulă cinci metode dintre cele mai folosite:

  • resursele pe care trebuie să le cumpăr trebuie să aibă o fundă albastră. pentru că funda albastră e esențială procesului de cercetare ca urmare a documentației de 120 de pagini pe care o am drept justificare. incompetența și lenea funcționarilor publici care supervizează procesul protejează o astfel de licitație.
  • furnizorul de la care cumpăr trebuie să se dovedească capabil. nimic greșit până aici. pentru a demonstra acest lucru sunt necesare hârtii de la stat, iar ca un făcut termenul de obținerea al tuturor hârtiilor îl depășește pe cel necesar depunerii dosarului pentru licitașie. cum? pentru început documentația de licitație va fi vagă. statul îi protejează pe participanții care nu înțeleg și aceștia pot solicita clarificări. inițiatorul licitației trebuie ca înainte cu cel pușin 6 zile de sfârșitul licitașiei să ofere un răspuns. acesta poate veni la orice oră. deci ziua 6 înainte de licitașie e piedută. obținerea unor certificate standard pentru licitație (de atestare fiscală să spunem) durează 5 zile lucrătoare de la data depunerii actelor. adică fix la o zi după închiderea licitației. deștept, nu?
  • nu sunt de acord cu rezultatul licitației și cel care trebuia să-l câștige contestă. procedura e atât de greoaie și durează atât de mult, încât câștigătorul de drept renunță în cele mai multe cazuri. consecința contestației de cele mai multe ori este reorganizarea licitației.
  • virgulă cinciul vine atunci când câștig licitația cu cel mai mic preț, dar am voie conform legii să cresc costul total cu 50% fără a se reface licitația.

sincer, SEAP cred că ar trebui reorganizat în așa fel încât nu cererea de ofertă să fie listată, ci producătorii și prețurile lor.

va urma.

rnd

bogdanel » capitalism

10:46 pm on Aug 13, 2013 | #more | tags:

am văzut de aproape diferența dintre un CFO corporatist și un CEO antreprenor.

  • primul, preferând să joace ”safe”, cu o strategie minimax (minimizarea pierderilor maximale), a ratat lansarea unui nou produs și un profit net de minimum 16k€. puțin, comparând cu cifra de afaceri de 6M€ și pierderile de 700k€ în 2012, pe un model de business aflat în colaps, cu un risc inițial evaluat la 9k€.
  • cel de-al doilea, preferând să riște și urmând o strategie maximin (maximizarea profitului minimal), a intrat pe o piață ca jucător principal, cu un profit de minimum 50k€. mult pentru o cifră de afaceri de 250k€ și un profit de 15k€ în 2012 și un risc inițial evaluat la 100k€.

vreau să subliniez doar diferența în strategie și puterea contextului în care s-a aflat fiecare dintre cei doi. concluziile le trageți voi.

game-theory

bogdanel » benzi desenate

11:04 pm on Jun 23, 2013 | #more | tags:

în urmă cu câteva zile am participat la un exercițiu extrem de interesant de spart scânduri cu mâna goală - foarte asemănător cu ceea se întâmplă în demonstrațiile de karate. trec repede peste faptul că am reușit să sparg cu destul de multă ușurință o scândură și vreau să subliniez puțin natura exercițiului care m-a determinat: voința.

din problemele de ciocniri știm că impulsul și energia se conservă în momentul impactului. deci scândura se rupe din cauza acestor doi factori și pentru că vitezele sunt cât se poate de nerelativiste, singurul parametru important este viteza: cu cât viteza la impact este mai mare, cu atât scândura se va rupe mai ușor. pentru că atunci când eram mici ne-am tot lovit cu mâna de obiecte și ne-a durut, amigdala calculează și încetinește mâna înaintea impactului în așa fel încât să ne asigure confortul fizic.

legătura cu voința apare în abilitatea (dobândită în urma exercițiului lui marian) de a depăși reflexul natural și a lovi cu viteză maximă.

revin asupra cuvintelor cheie: voință și frică. exact aceleași lucruri stau la baza benzilor desenate cu lanterna verde, a căror adaptare am văzut-o întâmplător tot săptămâna trecută. concluzia mea e că de mici, copii americani sunt învățați - prin metode cât se poate de atractive - semnificația și efectele acestor concepte.

pentru o secundă, îmi amintesc de Greuceanu și Harap-Alb, eroi ai copilăriei noastre (apreciez efortul harap-alb continuă). deznodământul nu depinde pentru niciunul dintre cei doi de voință, ci mai degrabă de ajutorul fortuit al personajelor conjuncturale.

și aici intervine diferența subtilă între cultura românească și cea americană: în timp ce noi așteptăm să câștigăm la loto pentru a ne atinge un scop (pentru că, nu-i așa, s-ar putea să avem o cunoștință la loteria națională care ne poate da un pont), americanii folosesc eficient resursele pe care le au pentru a se apropia de el. sau, pentru o altă generație: în timp ce noi îi așteptam pe americani să ne rezolve problemele, ei și le rezolvau singuri pe ale lor.

și pentru că nu sunt singurul care a făcut corelația de mai sus, în continuare un studiu publicat in Advances in Consumer Research, Vol. 16, 1989

green-lantern

bogdanel » anime – neon genesis evangelion

11:01 pm on Mar 24, 2013 | #more | tags:

ublo.ro e un fel de extensie a memoriei mele: știu că pot să găsesc întotdeauna chestii care mi-au trezit interesul la un moment dat.

neon genesis evanghelion (gainax - 1995)

Neon Genesis Evangelion

NGE aparține genului mecha. uriași bio-roboți, EVA, sunt controlați de copii cu puteri speciale în lupta împotriva unor ființe extratereste cu tentă biblică: ”îngeri” - cu sensul de ”mesageri” ai apocalipsei. conceptele interesante din NGE sunt perspectiva unică asupra creației și apocalipsei, inserarea elementelor biblice, diferențele între îngeri, modul în care copiii controlează EVA și nu în ultimul rând, lupta pentru individualitate. după părerea mea shinji ikari este unul dintre cele mai interesant conturate personaje, putând fi încadrat ușor în cele mai neobișnuite tipare psihologice. definitorii pentru NGE sunt mitologia și implicațiile filosofice ale acesteia.

Creampie