ce mă enervează e că jegul a acoperit ultimul colțișor care spunea lucrurilor pe nume, zoso.ro/update. mie personal o să-mi lipsească. deja renunțasem la ziare online și site-uri de știri în favoarea lui. vali, sper să revi asupra deciziei și să ții minte comentariul meu. poate ar trebui să închizi blogul pentru gușteri și să-l păstrezi doar pentru cei care sunt dispuși să plătească.

«2% din PIB pentru educație este inacceptabil. cerem 6%. acestia trebuie distribuiti echitabil, in functie de nevoile studentilor si nu conform cerintelor pietei.»
de acord. parțial. îmi plac argumentele și le au foștii colegi de la Ghimpele. în ceea ce privește a doua parte, nu pot să nu regăsesc în frază frustrarea conducerii facultăților nepopulare, a căror situație este consecința directă a inadaptării cadrelor didactice la situația economică și socială actuală, a conducerii care tolerează, invocând principiile colegialității, profesori și curicule care și-au dobândit de mult statutul de exponat de muzeu și care păstrează în subconștient îndoctrinarea ideologică socialistă a dezvoltării multilaterale. cerințele pieței ar trebui să fie și nevoile majorității studenților, însă din punct de vedere al angajatorului, o diplomă de studii superioare este nulă pentru că, nu-i așa, la job nu poți să ai tot timpul “casca” la tine.

«Dorim cresterea autonomiei universitatilor. Au devenit dependente de capital, care reprezinta elita economica a lumii. Universitatile ar trebui sa fie autonome si sprijinite de stat, care sa reprezinte populatia.»
pentru cititorul neinițiat, nu este cazul României. la noi e fix invers: dacă cineva încearcă să atragă fonduri suplimentare de la parteneri privați, devine un “bandit” care își vinde sufletul. în timp ce profesorii care cercetează fictiv pe banii bugetului de stat sunt promovați drept elită. universitatea e autonomă! e un fel de stat în stat, cu guvern, cu președinte, cu parlament și constituție. universitățile sunt sprijinite de stat! însă au și datoria de a atrage fonduri suplimentare, partea vulgarizată de conducere.

«Diploma ar trebui sa reprezinte un statut social ce reflecta o insusire de cunostiinte reale. Acest statut social trebuie sa inceteze sa mai fie o conditie pentru demnitate si functionare normala in societate.»
de acord. însă, după umila mea părere, statutul unui grup se câștigă prin creșterea calității grupului respectiv, nu prin impunere. atât timp cât profesorii cer “șpagă” pentru examene iar studenții se conformează, sau atât timp cât studenții copiază cu “casca” iar profesorii se fac că nu observă, în afară de statutul social de hoț nu prea ai ce să ceri.

«Democratizarea curriculei: orice subiect, orice interes ar trebui reprezentat. Orice student care doreste sa aprofundeze un subiect aleatoriu trebuie sa poate fi reprezentat.»
adevărat. cu o singură completare: există grupuri dizitente care implementează acest sistem fără știrea conducerii. de fapt, singura soluție pentru implementarea acestei cerințe este selecția naturală. la propriu.

voi sări peste o serie de cerințe evidente.

«Cerem statului marirea subventiei fondului de burse. Actuala suma alocata fiecarui individ ca bursa este insuficienta pentru a avea un trai decent. Consideram inacceptabila aceasta umilinta sistematica aplicata studentilor.»
vrem independență și autonomie, însă nu și economică. fondul de burse, dragi protestatari, nu este exclusiv de la bugetul de stat. o universitate care se respectă atrage și altfel de fonduri ce pot fi folosite pentru burse. printre ele se numără inclusiv salariile pentru studenții prinși în contractele de cercetare, care nu numai că nu primesc drepturile salariale cuvenite – cum? este sub demnitatea profesorului să fie plătit din același fond cu un student – dar de multe ori nici nu știu că participă în proiect! apoi, fiecare licitație publică este îndulcită de «ofertanți» cu un număr de burse private acordate fictiv.

«Statutul actual al profesorului este sub demnitatea umana ce poate fi acceptata. Mai mult, remuneratia este inacceptabila, contribuind la scaderea drastica a calitatii educatiei.»
statutul, este cum spuneam și mai sus, consecință a calității grupului din care face parte. remunerația este cât se poate de în concordanță cu munca depusă. să nu ne amăgim. un profesor bun își rotunjește veniturile din contracte de cercetare, câștigate pe drept, pentru care muncește în plus. un profesor prost se plânge la televizor și în proteste că e dezavantajat. că banii sunt puțini pentru cele 6 ore pe săptămână pe care le muncește maximum 28 de săptămâni pe an. să fim serioși.

în concluzie,
grupurile de interese universitare ar trebui să facă presiuni – dacă asta le face plăcere – și în anii în care nu sunt alegeri, iar studenții ar trebui să ocupe biblioteca centrală universitară, și nu o dată pe an, ci în fiecare zi din săptămână.

sursa revendicărilor.

când tinerii politicieni vor mirosi realitatea, așa cum o făceau cu șapte ani în urmă, devenind «generația așteptată» și impunându-se în jocurile celor mari, prin lucruri consistente, nu prin truisme irelevante?

când viitorii președinți, probabil de o noapte, vor lăsa de-o parte nevoile închipuite ale oamenilor pe care nu-i cunosc și vor urca la 9 fără 10, dimineața, treptele de la izvor pentru a merge la lucru, asemeni celor pe care îi reprezintă?

când politicienii vor înțelege expresia «peștele cel mare» și nu vor mai alerga după eunuci și sclave, pentru că până la urmă doar caesar e dotat pentru a străpunge defensivele dosnice?

când își vor da seama că fix de sub nasul lor, cloșca cu cei 300 de puii de aur și de teluriu va dispărea asemeni bărcuțelor de hârtie, fix în văzul tuturor, pentru câțiva arginți de buzunar?

• nu te poți dezvolta dacă nu investești și în tine. pentru fiecare treaptă pe care o urci vei vedea ca sunt mulți oameni la fel ca tine care pot face același lucru ca tine și care au aceleași șanse pentru a urca treapta respectivă. diferența o faci investind fie timp (resursa cea mai la îndemână) fie bani (economisind și participând la un curs sau cumpărându-ți o carte) pentru a căpăta acel plus care îți asigură urcușul.
• nu te poți dezvolta dacă nu ești pro-activ. de cele mai multe ori viața nu îți pune la dispoziție contextul pentru a-ți demonstra abilitățile și trebuie să iei problema în mâinile tale. inițiativa e metoda cea mai la îndemână pentru a crea situația prin care să arăți adevăratul tău potențial.
• nu te poți dezvolta dacă nu ești riguros și obiectiv. organizează-te și analizează-ți corect și riguros ideile pentru că ești singurul care știi cu adevărat la ce te-ai gândit. ”lasă, că merge și-așa!” ce te face să spui asta? ești sigur? În business ce nu știi că-ți face sigur bine, mai mult ca sigur îți face rău! e valabilă și invers: ”n-o să meargă niciodata!” de ce ești așa sigur? ce argumente ai?

inspirat de articolul de aici.