11:03 pm on Dec 28, 2013 | read the article | tags: nice2know
presa e inundată de rezultatele spectaculoase ale vânătorilor de planete purtătoare de apă. majoritatea misiunilor spațiale pământene care poartă experimente pentru determinarea vieții caută urmele lichidului vital. și totul pentru că apa e considerată elementul esențial al vieții. însă cât timp putem să fim atât de aroganți încât să credem că viața în univers are același chip și asemănare cu cea terestră?
din punct de vedere matematic și pornind de la observațiile speciei noastre, singura afirmație coerentă din punct de vedere logic este ”viața terestră așa cum o cunoaștem implică abundența apei în stare lichidă”. iar reciproca nu este neapărat adevărată. ba mai mult, există posibilitatea ca dependența de apă să fie o caracteristică exclusivă a vieții de pe pământ.
robert freitas în cartea ”xenology: an introduction to the scientific study of extraterrestrial life, intelligence, and civilization” propune o serie de solvenți biogenici comparabili. cu proprietăți fizice și chimice comparabile. cu raționamente bazate pe logică și observații științifice. cu argumente care permit existența xenobiologiilor exotice. iar faptul care mi-a atras atenția este dependența noțiunilor chimice de alegerea apei ca solvent și de existența unei corespondențe pentru noțiunile de ”acid”, ”bază” și ”sare” pentru fiecare tip de ”apă” considerat. analogia se extinde și către compușii organici, unde ”alcoolii”, ”aminoacizii” și ”proteinele” sunt rescrise. și cum învățăm de mici că aceste noțiuni sunt absolute.
întorcându-mă la idea inițială, aceea de a căuta viață în univers, pentru a ne crește șansele de a găsi un e.t., misiunile spațiale și programele de cercetare ar trebui să-și lărgească orizontul căutărilor pornind de la ideea de mai sus. și asta chiar dacă rezultatele publicate cu privire la găsirea unei ”goldilocks zone” pentru amoniac într-un sistem solar apropiat nu vor mai fi pe înțelesul maselor și cu atât mai puțin al finanțatorilor. un cerc vicios de altfel care ne limitează potențialul și are la bază ignoranța majorității antreprenorilor generată de un sistem educațional care a pierdut deja pasul cu progresul tehnologic. același sistem educațional a cărui calitate se degradează exponențial din lipsa investițiilor și a implicării mediului de afaceri.
articolul a fost inspirat de Anca și afirmația ei ”totul e chimie!”.
aceast sait folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta, ca vizitator. în același scop, acest sait utilizează modulul Facebook pentru integrarea cu rețeaua lor socială. poți accesa aici politica mea de confidențialitate.