ublo
bogdan's (micro)blog

bogdan » nu sunt antreprenor

12:50 am on Jan 11, 2016 | read the article | tags: business

nu îndrăznesc să spun despre mine că sunt antreprenor. nu mă ridic la înălțimea standardelor stabilite în literatura de specialitate. nici pe departe. nu m-am dezvoltat personal și nici nu am învățat să fac business.

sunt aproape doi ani de când îmi asum riscuri pentru a-mi construi propriul drum și nu pot să spun exact că mi-a reușit și nici că am eșuat. pentru că în viață, am învățat, lucrurile nu sunt absolute.

am pornit un start-up pentru că-mi place să visez și aș vrea, la un moment dat, să-mi urmez visul. felul ăsta de activitate îmi va pune la dispoziție resursele de care am nevoie să visez cu ochii deschiși. am încercat și alte metode.

am fost angajat. și deși am avut parte e oameni extraordinari care au fost alături de mine să mă îndrume și de la care am învățat o mulțime de lucruri, nu era locul meu acolo. pentru că un loc de muncă îți ia ceea ce ai tu mai de preț. la mine era creativitatea de care aveam nevoie să visez. mi-au oferit în schimb bani și liniște. n-a fost suficient.

am fost finanțat. și din nou, oamenii cu care am pornit la drum au fost minunați și din nou am învățat de la ei o mulțime de lucruri, dar din nou locul meu nu era acolo. un finanțator te lasă să faci ceea ce-și dorești. dar îți impune limite. pe care la început nu le observi sau crezi că poți să le ignori, până când libertatea ta dispare. imaginează-ți că te obligă cineva să visezi în fiecare seară vacanțe exotice și ziua, un om care nu poate să viseze te auditează pentru a-ți verifica calitatea viselor. mi-a oferit în schimb bani și o parte din vis. n-a fost suficient.

sunt propriul meu angajat. sunt creativ pentru clienți în limita pe care mi-o permit fără să-mi afecteze visul. îmi impun limite la vis pentru a le putea depăși. e greu și muncesc de cel puțin două ori mai mult decât am muncit în oricare dintre situașiile anterioare. n-am avut vacanță de când am început. am oameni care depind de mine și de care trebuie să am grijă pentru că ei au grijă de visul meu. mi-am oferit libertatea de a visa și parțial bani. să-mi împlinesc visul a devenit o problemă de timp.

ce-am învățat în aproape doi ani de indendență? că trebuie să muncești foarte mult și trebuie să fii dedicat visului tău. că la un moment dat trebuie să găsești oameni la fel de dedicați ca și tine și să faci tot posibilul să-i păstrezi. că întotdeauna primul răspuns corect la o întrebare este «nu». că e important să fii sincer față de clienții, furnizorii și angajații cu care îți dorești să lucrezi: nu trebuie să epatezi și nici să aplici tehnici speciale de negociere. că ai nevoie de avocat și contabil. și din nefericire, că Mr. Burns are dreptate:

Family, religion, friendship. These are the three demons you must slay if you wish to succeed in business.
— Charles Montgomery ”Monty” Burns