ublo
bogdan's (micro)blog

bogdan » de ce R&D in Romania nu produce

09:42 am on Aug 16, 2013 | read the article | tags: ideas

câteva lucruri care influențează R&D în România:

profilul cultural: și mai exact, dorința câștigului imediat. n-am învățat nimic din modelul pe care îl divizinizăm de peste ocean. ne uităm la apple și microsoft și nu ne vine să credem că a durat decenii până au ajuns aici. uităm că google a împlinit 14 ani și că în primii 4 noi încă foloseam yahoo și altavista. nu. afacerile mari din zilele noastre au fost construite fie prin ”șopârle”, fie cinstit. cele din urmă sunt încă insuficient dezvoltate pentru a privi în direcția R&D. iar urmașii ”șopârlelor” care au supraviețuit nu au curaj să investească în R&D pentru că nu produc rezultate în primele șase luni de la investiție. mă refer la R&D, nu la departamente destinate accesării fondurilor PNCD, care depun anual aceleași proiecte cu pixuri.

calitatea resursei umane: care cu câteva excepții este îndoielnică. s-o recunoaștem, meseria de cercetător nu este un dream-job în România. nu avem 1 din 10 copii care să-și dorească asta când sunt mici. nu când părinții ascultă manele și-l iau pe măruță sau gherghe drept model. în consecință, asemeni domeniului educațional, R&D-ul este subpopulat cu mediocrii (iar, cu câteva excepții). avem categoria dinozauri – unde folosindu-se de șopârla dosaris au urcat ierarhia minților luminate ajungând să se creadă valori și categoria viermilor inelați, pentru care lipsa coloanei vertebrale i-a transformat în simbioți. se întâlnesc în grupuri (de obicei sub numele grele ale institutelor de cercetare naționale sau universități), hrănindu-se fie din proiecte naționale care testează validitatea diferitelor experimente internaționale pe teritoriul României sau din afaceri cu patrimoniul instituțiilor gazdă.

birocrația: nu e suficient că un grup de cercetare are problemele de mai sus. nici că avem cel mai birocratic stat din uniunea europeana. nu. R&D-ul românesc se lovește și de nepotismul prin care semidocți fără nicio șansă reală pe piața muncii capătă tot felul de joburi în aparatul administrativ: jurist, contabil, administrator cu toate variațiile și gradele posibile. degeaba convingi un finanțator, degeaba ai o idee originală susținută de oameni competenți, pentru că în final toate eforturile se vor lovi de ”nu se poate”, ”teoretic e posibil, practic eu nu semnez”, ”alcătuiți dosarul de achiziție și mai vedem”. baza problemei e în asumarea răspunderii, iar consecințele sunt luni sau ani întârziere în achiziționarea resurselor necesare. și aici intervine celebra procedură de licitație prin ”SEAP”. care deși ar trebui să protejeze banii din taxele noastre, a creat un ecosistem atât de diversificat de paraziți crescând artificial costurile de dezvoltare și scăzând real calitatea produselor rezultate. trei virgulă cinci metode dintre cele mai folosite:

• resursele pe care trebuie să le cumpăr trebuie să aibă o fundă albastră. pentru că funda albastră e esențială procesului de cercetare ca urmare a documentației de 120 de pagini pe care o am drept justificare. incompetența și lenea funcționarilor publici care supervizează procesul protejează o astfel de licitație.
• furnizorul de la care cumpăr trebuie să se dovedească capabil. nimic greșit până aici. pentru a demonstra acest lucru sunt necesare hârtii de la stat, iar ca un făcut termenul de obținerea al tuturor hârtiilor îl depășește pe cel necesar depunerii dosarului pentru licitașie. cum? pentru început documentația de licitație va fi vagă. statul îi protejează pe participanții care nu înțeleg și aceștia pot solicita clarificări. inițiatorul licitației trebuie ca înainte cu cel pușin 6 zile de sfârșitul licitașiei să ofere un răspuns. acesta poate veni la orice oră. deci ziua 6 înainte de licitașie e piedută. obținerea unor certificate standard pentru licitație (de atestare fiscală să spunem) durează 5 zile lucrătoare de la data depunerii actelor. adică fix la o zi după închiderea licitației. deștept, nu?
• nu sunt de acord cu rezultatul licitației și cel care trebuia să-l câștige contestă. procedura e atât de greoaie și durează atât de mult, încât câștigătorul de drept renunță în cele mai multe cazuri. consecința contestației de cele mai multe ori este reorganizarea licitației.
• virgulă cinciul vine atunci când câștig licitația cu cel mai mic preț, dar am voie conform legii să cresc costul total cu 50% fără a se reface licitația.

sincer, SEAP cred că ar trebui reorganizat în așa fel încât nu cererea de ofertă să fie listată, ci producătorii și prețurile lor.

va urma.

bogdan » capitalism

10:46 pm on Aug 13, 2013 | read the article | tags: ideas

am văzut de aproape diferența dintre un CFO corporatist și un CEO antreprenor.

• primul, preferând să joace ”safe”, cu o strategie minimax (minimizarea pierderilor maximale), a ratat lansarea unui nou produs și un profit net de minimum 16k€. puțin, comparând cu cifra de afaceri de 6M€ și pierderile de 700k€ în 2012, pe un model de business aflat în colaps, cu un risc inițial evaluat la 9k€.
• cel de-al doilea, preferând să riște și urmând o strategie maximin (maximizarea profitului minimal), a intrat pe o piață ca jucător principal, cu un profit de minimum 50k€. mult pentru o cifră de afaceri de 250k€ și un profit de 15k€ în 2012 și un risc inițial evaluat la 100k€.

vreau să subliniez doar diferența în strategie și puterea contextului în care s-a aflat fiecare dintre cei doi. concluziile le trageți voi.

bogdan » benzi desenate

11:04 pm on Jun 23, 2013 | read the article | tags: ideas

în urmă cu câteva zile am participat la un exercițiu extrem de interesant de spart scânduri cu mâna goală – foarte asemănător cu ceea se întâmplă în demonstrațiile de karate. trec repede peste faptul că am reușit să sparg cu destul de multă ușurință o scândură și vreau să subliniez puțin natura exercițiului care m-a determinat: voința.

din problemele de ciocniri știm că impulsul și energia se conservă în momentul impactului. deci scândura se rupe din cauza acestor doi factori și pentru că vitezele sunt cât se poate de nerelativiste, singurul parametru important este viteza: cu cât viteza la impact este mai mare, cu atât scândura se va rupe mai ușor. pentru că atunci când eram mici ne-am tot lovit cu mâna de obiecte și ne-a durut, amigdala calculează și încetinește mâna înaintea impactului în așa fel încât să ne asigure confortul fizic.

legătura cu voința apare în abilitatea (dobândită în urma exercițiului lui marian) de a depăși reflexul natural și a lovi cu viteză maximă.

revin asupra cuvintelor cheie: voință și frică. exact aceleași lucruri stau la baza benzilor desenate cu lanterna verde, a căror adaptare am văzut-o întâmplător tot săptămâna trecută. concluzia mea e că de mici, copii americani sunt învățați – prin metode cât se poate de atractive – semnificația și efectele acestor concepte.

pentru o secundă, îmi amintesc de Greuceanu și Harap-Alb, eroi ai copilăriei noastre (apreciez efortul harap-alb continuă). deznodământul nu depinde pentru niciunul dintre cei doi de voință, ci mai degrabă de ajutorul fortuit al personajelor conjuncturale.

și aici intervine diferența subtilă între cultura românească și cea americană: în timp ce noi așteptăm să câștigăm la loto pentru a ne atinge un scop (pentru că, nu-i așa, s-ar putea să avem o cunoștință la loteria națională care ne poate da un pont), americanii folosesc eficient resursele pe care le au pentru a se apropia de el. sau, pentru o altă generație: în timp ce noi îi așteptam pe americani să ne rezolve problemele, ei și le rezolvau singuri pe ale lor.

și pentru că nu sunt singurul care a făcut corelația de mai sus, în continuare un studiu publicat in Advances in Consumer Research, Vol. 16, 1989

bogdan » anime – neon genesis evangelion

11:01 pm on Mar 24, 2013 | read the article | tags: ideas

ublo.ro e un fel de extensie a memoriei mele: știu că pot să găsesc întotdeauna chestii care mi-au trezit interesul la un moment dat.

neon genesis evanghelion (gainax – 1995)

NGE aparține genului mecha. uriași bio-roboți, EVA, sunt controlați de copii cu puteri speciale în lupta împotriva unor ființe extratereste cu tentă biblică: ”îngeri” – cu sensul de ”mesageri” ai apocalipsei. conceptele interesante din NGE sunt perspectiva unică asupra creației și apocalipsei, inserarea elementelor biblice, diferențele între îngeri, modul în care copiii controlează EVA și nu în ultimul rând, lupta pentru individualitate. după părerea mea shinji ikari este unul dintre cele mai interesant conturate personaje, putând fi încadrat ușor în cele mai neobișnuite tipare psihologice. definitorii pentru NGE sunt mitologia și implicațiile filosofice ale acesteia.

bogdan » i find social events boring and depressi …

03:56 pm on Mar 9, 2013 | read the article | tags: ideas

i find social events boring and depressing.

bogdan » prieten sau dușman

11:58 pm on Feb 12, 2013 | read the article | tags: ideas

Lex III: Actioni contrariam semper et æqualem esse reactionem: sive corporum duorum actiones in se mutuo semper esse æquales et in partes contrarias dirigi.
– Isaac Netwon

dușmanii te ajută să își păstrezi direcția. persoane, obiecte reale sau abstracte, dușmanii sunt lentile care concentrează orice efort incident asupra unei singure ținte, fiind printre altele cheia evoluției.

supraviețuirea – păstrarea ordinii naturale are un dușman în tendința universului către dezordine. echilibrul între cele două face posibilă apariția stărilor exotice, parțial ordonate, care pot avea o evoluție proprie către o stare superior ordonată celei inițiale, concept rezumat de darwin în evoluție. argumentul anterior este universal. de altfel și motivul pentru care am citat inițial legea a treia a mecanicii newtoniene, a acțiunii și reacțiunii.

pentru o afacere răul necesar este competiția. fără o competiție sănătoasă, un start-up va porni ascendent, se va plafona, iar din acel moment singura direcție de dezvoltare va fi disiparea efortului inițial: necontestarea poziției de lider va scădea competitivitate managerilor și a echipei, va genera proiecte tangente cu așteptări nerealiste ducând la o degradare a echipei care a atins plafonul.

internet explorer: după distrugerea netscape în primul război al browserelor, microsoft și-a încetinit creșterea și a lărgit ciclul de dezvoltare al aplicației, astfel încât IE6 a fost singura versiune activă între 2001-2006, fără inovații majore. în tot acest timp, celelalte browsere s-au dezvoltat, îmbunătățind experiența navigării pe internet și accelerând declinul browserului produs de microsoft. în timp ce microsoft și-a ignorat competiția, competitorii au fost mereu cu un pas înainte, fiind concentrați pe învingerea dușmanului comun.

partidul democrat-liberal (de altfel orice partid post-decembrist): profitând de un lider puternic, popular și carismatic, de dezorganizarea, traseismul politic și foamea din opozitie, au fost la un pas de distrugerea politică a adversarilor. lipsa unor adversari puternici a activat un mecanism de solidaritate socială bine documentat – ”the underdog effect”. din nou, ignorarea competiției reale și sentimentul de invincibilitate dat de victoriile succesive în alegeri au făcut ca partidul să ignore adevăratul inamic, în timp ce acesta – deși heterogen alcătuit, și-a unit simpatizanții împotriva dușmanului comun.

windows vista: deși un eșec, windows vista este unul dintre exemplele în care o companie a creat (cel mai probabil nu deliberat) propriul dușman, reușind să se salveze și să câștige suficient timp pentru a lansa un sistem de operare cu adevărat modern și folositor – windows 7.

concluzia e simplă: lipsa competișiei ar trebui să-i dea de gândit oricărui antreprenor. în aceste condiții ”dușmanul” trebuie căutat, creat sau inventat pentru a-l folosi ca punct de sprijin al unei evoluții permanente.

bogdan » exit polls

04:08 pm on Dec 9, 2012 | read the article | tags: ideas

câteva idei despre influența exit poll-urilor:
– exit poll-urile influențează prezența la vot și modul în care se votează numai în cazul în care câștigătorul este detașat de învins;
– analizând rezultatele exit poll-urilor efectuate la alegerile locale din 2012, câștigătorul este avantajat în rezultatele exit poll-ului datorită nevoii primare a oamenilor de a fi de partea învingătoarea, fie numai declarativ. astfel, în exit poll-uri, câștigătorul detașat ”fură” între 5 și 10% din procentele învinsului;
– atunci când diferența este esenșială, publicarea rezultatelor exit poll-ului înainte de finalul scrutinului are numai o influență negativă asupra prezenței la vot – între 1 și 5%. atunci când diferența este neglijabilă (sub marja de eroare), rezultatele exit poll-ului nu influențează prezen?a la vot sau rezultatul alegerilor (”Do exit polls influence voting behavior?”, Seymour Sudman – Public Opinion Quarterly, Vol. 50:331-339, 1986, University Press Chicago);
– cred că joaca cu exit poll-urile le este utilă doar partidelor politice pentru a-și mobiliza simpatizanții; televiziunile o folosesc (prost*) doar pentru rating.

* prost = de multe ori cu rezultate aleatoare, aproape întotdeauna invers de cum își doresc.

bogdan » despre alegeri

08:53 pm on Dec 8, 2012 | read the article | tags: ideas

nu. nu voi merge la vot =)

dar dacă aș merge, motivul care m-ar îndeamna să votez ar fi liniștea! ne-am învățat, în cei 22 de ani de democrație, să ne adaptăm la orice situație politică, însă progresul economic și social s-a întâmplat în perioadele de stabilitate politică: guvernarea PDSR 2000-2004 și ce-a a alianței DA 2004-2008. din nefericire, nu avem nevoie de politicieni jucători, ci mai degrabă de politicieni arbitrii sau mediatori, care să asigure un context propice relansării economice.

din nefericire, orice alt ideal politic (dreptate, adevăr, cinste, demnitate etc) nu se potrivește realității și nu va putea fi implementat în niciun caz într-un singur ciclu electoral, fiind necesară o colaborare între opoziție și putere – oricare ar fi acestea – pentru a păstra un set de obiective specifice și o viziune pentru o perioadă de 20-30 de ani.

bogdan » noi muncim!

02:10 pm on Nov 25, 2012 | read the article | tags: ideas

în primele 9 luni ale anului, 16 481 de firme au intrat în insolvență. dacă nu pare alarmant, sunt cu 7.59% mai multe decât în 2011 și cu 17.17% mai multe decât în 2010 (de-aici). acum e? experiența ultimilor ani mi-a scos în evidență doi factori care prevestesc declinul.

lipsesc rezultatele

cu rădăcini adânci în ideologia marxist-leninistă a României socialiste, generații întregi au muncit pentru că trebuia. fast-forward în uniunea europeană, unde ajutați de programele pre- și post-aderare am dobândit cunoștințe suficiente despre managementul unui proiect: cu scopul, obiectivele, activitățile, monitorizarea, evaluarea și sustenabilitatea lui. din nefericire, asemeni unui copil care învață o poezie, primele elemente ale ciclului de viață al unui proiect sunt stăpânite mai bine decât cele din urmă. și asta ne costă. pentru că ancorați în construirea obiectivelor perfecte și a procedurilor prin care activitățile sunt implementate și monitorizate, pierdem din vedere esențialul: măsura în care ne atingem scopul.

am văzut de nenumărate ori eforturi impresionante investite în campanii de marketing și p.r. care s-au tradus în vânzări modeste, reorganizări și restructurări care au ucis afaceri, investiții în produse geniale care atunci când au fost gata nu au fost valorificate corespunzător, sau – cu tentă electorală – focusul pe campanii online când nicușor dan ne-a arătat că un individ curat, cu o campanie de p.r. perfectă poate obține maximum 10%. exemple sunt multe pentru fiecare categorie.

soluția? adu-ți aminte care a fost scopul inițial și scrie-l pe o hârtie în fiecare dimineață. poate sună aiurea, însă având scopul în minte în fiecare zi, acesta îți va influența fiecare decizie.

lipsa educației

odată cu democrația, am importat din vest și modelele de succes. tocilari care au strâns averi impresionante renunțând la facultate și făcând ceea ce le place în garajul părinților. din păcate am importat doar jumătatea frumoasă a poveștii, pentru că în spatele fiecărui personaj se află echipe întregi de management care îi oferă acestuia – sau oricărui alt om aflat la conducere – materia primă pentru deciziile bune: informațiile.

explozia de oameni bogați din anii ’90 a avut ca promotor informațiile culese, procesate și scurse din fosta securitate. întreruperea acestui flux providențial trimițându-i pe majoritatea în praful din care s-au ridicat. din fericire, educația oferă o soluție agreată de convenția de la geneva pentru a obține informații folositoare. cei care și-au păstrat averea, fie și-au construit echipe de consilieri competenți, fie s-au extins atât de mult în prima fază încât declinul lor a fost întârziat (dinu patriciu).

soluția? învață. dezvoltă-te. cumpără inteligență.

sursă foto: andertoons.com

bogdan » vreau să-l fac! pot să-l fac! îl fac!

11:45 pm on Oct 26, 2012 | read the article | tags: ideas

nu mă încântă trainingurile sau conferințele motivaționale. deși am furat câteva idei de la prietenii mei traineri, consider că majoritatea cursurilor oferă «easy answers» pe care unii oameni au nevoie să le audă de la cineva cu autoritate.

cu tot scepticismul meu, ieri mi-am schimbat părerea și am văzut ce înseamnă cu adevărat un seminar motivațional.

am dat o mână de ajutor la leadership530° al lui marian și cum sunetul a încăput (ca aproape de fiecare dat?) pe mâna mea, am avut norocul să urmăresc întregul eveniment cu atenție și teamă că ceva nu va merge. energizați de marian, pregătiți de mircea, descompuși și reasamblați de bruno, strigând mantra din titlu, aproape 240 de oameni au trecut cu tălpile goale prin cărbuni proaspăt scoși din foc.

mi-e greu să exprim în cuvinte energia unei mulțimi cu un singur scop: să-și cucerească teama. și nu e nicio «șopârlă» la mijloc: focul e real, arde și e la fel de periculos că orice foc. și totuși, prin spectacolul realizat, participanșii au prins curaj și au trecut peste jar.

sub îndrumarea unui italian nebun, care a știut să facă spectacol de unul singur – folosindu-se de muzică, dansând, combinând stand-up-ul cu discursul motivațional, amestecând hipnoza cu joculețe antrenante – am văzut cum unul câte unul, indiferent de vârstă, au avut curajul să-și învingă teama.

abia acum înțeleg entuziasmul lui cristi popa când îmi povestea cum a trecut prin foc. sincer, experiența merită și sper ca data viitoare să fiu un simplu participant.