06:56 pm on Aug 25, 2013 | read the article | tags: ideas
am mai scris despre asta. nu avem în sânge nevoia de finalizare. nu. ai râde, dar nici măcar la curve!
«We choose to go to the moon. We choose to go to the moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard, because that goal will serve to organize and measure the best of our energies and skills, because that challenge is one that we are willing to accept, one we are unwilling to postpone, and one which we intend to win, and the others, too.»
— JFK, Rice Stadium, September 12, 1962
și cred că unul dintre motive este lipsa unui scop. a unui ideal încadrat de o mulțime de valori fundamentale. o idee care să ne conducă viața și acțiunile în societate. având ca finalitate un mod de a ne măsura potențialul și de a ne depăși limitele. consecință probabilă a vechiului regim, am ales să ne limităm scopurile la a-i depăsi pe cei din jurul nostru, nu pe noi înșine. și ca exemplu stă prima olimpiadă internațională de matematică, organizată de românia în 1959. mi se par admirabile rezultatele individuale ale elevilor. însă dorința de a câștiga o medalie și de a fi mai bun decât alții care – sincer acum – nu sunt chiar exponenții unei națiuni, este doar un obiectiv, nu un scop în sine.
filosofia asta de viață s-a păstrat. suntem încurajați de mici să fim mai buni decât colegii de clasă, prietenii, vecinii etc. și totul se reflectă în alegerea unor obiective infime ca importanță drept scop al întregii noastre vieți. dar partea cu adevărat gravă este intervenția statului și încurajarea fix a acestui comportament prin orice tip de ajutor pe care îl acordă.
obținerea unui astfel de ajutor devine un scop în sine care activează spiritul competitiv. lupta pentru cele câteva firimituri neîmpărțite dinainte se va duce cu toată energia, neglijând sau chiar neavând o finalitate pentru proiectul respectiv. pentru că odată câștigat statul nu cere rezultate reale. nu-l interesează finalizarea. asemeni unei curve, stă cu ochii pe ceas și geme artificial tot felul de indicatori și parametrii de desfășurare care trebuie atinși, dar care nu au drept consecință directă finalizarea. doar încadrarea în timp.
un exemplu care mi-a servit ca sursă de inspirașie pentru articol sunt universitățile. unde parametrii de performanță nu sunt numărul de angajați performanți generați, ci numărul de absolvenși la sfârșitul unui ciclu. aș fi folosit ejaculați-ul lui vaghelie, însă asta ar fi presupus că aceștia ajung să se lipească sau să penetreze ceva. din nefericire se vor strânge sterili în vezica seminală a învățământului românesc.
scopul lor este cel mult obținerea diplomei. prin orice mijloace. incapabili să genereze în viitor un plus valoare în societate. iar institușiile de învățământ s-au prins de asta și se laudă cu atractivitatea corpului profesoral, cu taxele anuale, cu examenul de admitere. din momentul în care și-au deschis picioarele porțile pentru a-i primi înăuntru, singurul lucru care contează este timpul pe care îl petrec în interior. pentru că veniturile instituțiilor sunt direct proporționale cu numărul de studenți: multiplii de ”studenți-echivalenși” înmulțiți cu subvenția pentru fiecare an cu suficiente credite.
iar consecințele acestui cerc vicios – pentru că o fracțiune din absolvenți (de obicei cea mediocră) ajunge înapoi în sistem – lovesc fix la rădăcina societății noastre.
pentru că noi nu alegem o cale pentru că este grea, ci pentru că e ușoară. nu pentru că ne vom organiza și măsura potențialul. pentru că acea provocare nu o acceptăm și preferăm să o amânăm și pentru că ne e mai ușor să dăm o țeapă și să bifăm niște lucruri neimportante.
The Brothel of Avignon, P. Picasso, 1907
12:31 am on Aug 23, 2013 | read the article | tags: nice2know
furtunile magnetice sunt la modă în ultima vreme. din fericire pentru noi, câmpul magnetic nu afectează țesuturile vii, consecință directă a ecuațiior lui Maxwell și a structurii vieții. dacă nu mă credeți, mergeți să faceși un RMN:
sursa: http://goo.gl/JMNrUP (article in the astrophysical journal, july 2003, on modelling sun magnetic field)
de ce ar trebui să ne fie cu adevărat frică sunt emisiile galactice de radiașii gama. da, am spus galactice! energia unei astfel de emisii poate arde complet atmosfera terestră într-o fracțiune de secundă, având într-o secundă energia produsă de soare în 10 miliarde de ani. și nu vom afla că ne lovește decât în momentul în care deja arde atmosfera, pentru că radiația călătorește cu viteza luminii și informația despre unda de șoc nu poate ajunge la noi mai repede de atât. cel puțin așa spunea Einstein și n-a fost contrazis până acum. norocul nostru e că astfel de evenimente sunt extrem de rare – se întâmplă o dată la câteva milioane de ani și sunt extrem de focalizate. imaginași-vă un laser îndreptat la un moment oarecare, aleator spre cer – ce șanse sunt să lovească lună?
sursa: http://goo.gl/4eMhzg (university of oregon lecture notes on gamma ray bursts)
07:06 pm on Aug 16, 2013 | read the article | tags: replied
dacă urăsc ceva mai mult decât promoterițele alea care habar n-au ce vând, din raionul cu produsele de igienă orală al fiecărui supermaket, sunt angajații magazinului IKEA care presupun apriori că ai în cap toată harta magazinului, știi absolut fiecare detaliu al fiecărui produs și problemele lor personale (trainingul angajaților noi) sunt mult mai importante decât ceea ce urmează să achiziționezi (automat sursa veniturilor lor). singurul nume pe care l-am reținut e cel de pe comanda mea (***495389, livia i.).
| read the article | tags: ideas
câteva lucruri care influențează R&D în România:
profilul cultural: și mai exact, dorința câștigului imediat. n-am învățat nimic din modelul pe care îl divizinizăm de peste ocean. ne uităm la apple și microsoft și nu ne vine să credem că a durat decenii până au ajuns aici. uităm că google a împlinit 14 ani și că în primii 4 noi încă foloseam yahoo și altavista. nu. afacerile mari din zilele noastre au fost construite fie prin ”șopârle”, fie cinstit. cele din urmă sunt încă insuficient dezvoltate pentru a privi în direcția R&D. iar urmașii ”șopârlelor” care au supraviețuit nu au curaj să investească în R&D pentru că nu produc rezultate în primele șase luni de la investiție. mă refer la R&D, nu la departamente destinate accesării fondurilor PNCD, care depun anual aceleași proiecte cu pixuri.
calitatea resursei umane: care cu câteva excepții este îndoielnică. s-o recunoaștem, meseria de cercetător nu este un dream-job în România. nu avem 1 din 10 copii care să-și dorească asta când sunt mici. nu când părinții ascultă manele și-l iau pe măruță sau gherghe drept model. în consecință, asemeni domeniului educațional, R&D-ul este subpopulat cu mediocrii (iar, cu câteva excepții). avem categoria dinozauri – unde folosindu-se de șopârla dosaris au urcat ierarhia minților luminate ajungând să se creadă valori și categoria viermilor inelați, pentru care lipsa coloanei vertebrale i-a transformat în simbioți. se întâlnesc în grupuri (de obicei sub numele grele ale institutelor de cercetare naționale sau universități), hrănindu-se fie din proiecte naționale care testează validitatea diferitelor experimente internaționale pe teritoriul României sau din afaceri cu patrimoniul instituțiilor gazdă.
birocrația: nu e suficient că un grup de cercetare are problemele de mai sus. nici că avem cel mai birocratic stat din uniunea europeana. nu. R&D-ul românesc se lovește și de nepotismul prin care semidocți fără nicio șansă reală pe piața muncii capătă tot felul de joburi în aparatul administrativ: jurist, contabil, administrator cu toate variațiile și gradele posibile. degeaba convingi un finanțator, degeaba ai o idee originală susținută de oameni competenți, pentru că în final toate eforturile se vor lovi de ”nu se poate”, ”teoretic e posibil, practic eu nu semnez”, ”alcătuiți dosarul de achiziție și mai vedem”. baza problemei e în asumarea răspunderii, iar consecințele sunt luni sau ani întârziere în achiziționarea resurselor necesare. și aici intervine celebra procedură de licitație prin ”SEAP”. care deși ar trebui să protejeze banii din taxele noastre, a creat un ecosistem atât de diversificat de paraziți crescând artificial costurile de dezvoltare și scăzând real calitatea produselor rezultate. trei virgulă cinci metode dintre cele mai folosite:
sincer, SEAP cred că ar trebui reorganizat în așa fel încât nu cererea de ofertă să fie listată, ci producătorii și prețurile lor.
va urma.
10:46 pm on Aug 13, 2013 | read the article | tags: ideas
am văzut de aproape diferența dintre un CFO corporatist și un CEO antreprenor.
vreau să subliniez doar diferența în strategie și puterea contextului în care s-a aflat fiecare dintre cei doi. concluziile le trageți voi.
11:04 pm on Jun 23, 2013 | read the article | tags: ideas
în urmă cu câteva zile am participat la un exercițiu extrem de interesant de spart scânduri cu mâna goală – foarte asemănător cu ceea se întâmplă în demonstrațiile de karate. trec repede peste faptul că am reușit să sparg cu destul de multă ușurință o scândură și vreau să subliniez puțin natura exercițiului care m-a determinat: voința.
din problemele de ciocniri știm că impulsul și energia se conservă în momentul impactului. deci scândura se rupe din cauza acestor doi factori și pentru că vitezele sunt cât se poate de nerelativiste, singurul parametru important este viteza: cu cât viteza la impact este mai mare, cu atât scândura se va rupe mai ușor. pentru că atunci când eram mici ne-am tot lovit cu mâna de obiecte și ne-a durut, amigdala calculează și încetinește mâna înaintea impactului în așa fel încât să ne asigure confortul fizic.
legătura cu voința apare în abilitatea (dobândită în urma exercițiului lui marian) de a depăși reflexul natural și a lovi cu viteză maximă.
revin asupra cuvintelor cheie: voință și frică. exact aceleași lucruri stau la baza benzilor desenate cu lanterna verde, a căror adaptare am văzut-o întâmplător tot săptămâna trecută. concluzia mea e că de mici, copii americani sunt învățați – prin metode cât se poate de atractive – semnificația și efectele acestor concepte.
pentru o secundă, îmi amintesc de Greuceanu și Harap-Alb, eroi ai copilăriei noastre (apreciez efortul harap-alb continuă). deznodământul nu depinde pentru niciunul dintre cei doi de voință, ci mai degrabă de ajutorul fortuit al personajelor conjuncturale.
și aici intervine diferența subtilă între cultura românească și cea americană: în timp ce noi așteptăm să câștigăm la loto pentru a ne atinge un scop (pentru că, nu-i așa, s-ar putea să avem o cunoștință la loteria națională care ne poate da un pont), americanii folosesc eficient resursele pe care le au pentru a se apropia de el. sau, pentru o altă generație: în timp ce noi îi așteptam pe americani să ne rezolve problemele, ei și le rezolvau singuri pe ale lor.
și pentru că nu sunt singurul care a făcut corelația de mai sus, în continuare un studiu publicat in Advances in Consumer Research, Vol. 16, 1989
12:11 am on May 3, 2013 | read the article | tags: hobby, raspberry
a few details on running gentoo-3.8.8-cat-0.8.img.gz on your raspberry pi:
i’m thinking to build an arduino interface to protect the pi’s GPIO and to extend the functionality using the serial port. don’t know when i’ll have time to do that, but it’s in my plans.
01:19 pm on Apr 29, 2013 | read the article | tags: howto
pentru a vă scuti de un stat la o coadă infernală, anexez mai jos documentele necesare pentru schimbarea titularului de contract Enel pentru persoane fizice. din cerere reiese că sunt necesare urmatoarele documente:
și din informațiile de la relații clienți:
Enel Schimbare Titular Persoană Fizică
09:58 pm on Apr 28, 2013 | read the article | tags: hobby, raspberry
i love gentoo. mostly for its ability to be small and tight on the machine running it. so, here it is. a small gentoo distro (around 121Mb) that includes the following:
the kernel:
downloads:
references:
09:47 pm on Apr 22, 2013 | read the article | tags: raspberry
aceast sait folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta, ca vizitator. în același scop, acest sait utilizează modulul Facebook pentru integrarea cu rețeaua lor socială. poți accesa aici politica mea de confidențialitate.