07:06 pm on Aug 16, 2013 | read the article | tags: replied
dacă urăsc ceva mai mult decât promoterițele alea care habar n-au ce vând, din raionul cu produsele de igienă orală al fiecărui supermaket, sunt angajații magazinului IKEA care presupun apriori că ai în cap toată harta magazinului, știi absolut fiecare detaliu al fiecărui produs și problemele lor personale (trainingul angajaților noi) sunt mult mai importante decât ceea ce urmează să achiziționezi (automat sursa veniturilor lor). singurul nume pe care l-am reținut e cel de pe comanda mea (***495389, livia i.).
11:40 pm on Mar 10, 2012 | read the article | tags: replied
marian vorbea la un moment dat despre jocuri ca modele pentru tot ceea ce se întâmplă în viața noastră, intuind, fără să vrea, unul dintre cele mai fierbinți subiecte din economie: teoria jocurilor. obiectul central al acestei discipline este studiul contextului și a modului în care joacă un participant pentru a câștiga. pe scurt, jucătorul care deține cantitatea cea mai mare de informație din jocul pe care îl joacă va avea «the upper hand». victoria mai depinde de un factor: modul în care îți joci șansele.
revenind la subiect. mi se pare ușor incredibil că în ultimii trei ani averile oamenilor puternici au scăzut: aproape 85% dintre bogatii româniei au pierdut (v. aici), experții economici comentând aprig modul în care scăderea consumului și colapsul pieței imobiliare sunt cauzele de bază ale acestui declin. o atitudine similară este aceea a jucătorilor de poker amatori, care așteaptă ca singura pereche din mână să fie completată la un careu deși probabilitatea este infimă, iar în caz de eșec vina o are dealer-ul că nu le-a servit cărți bune.
business-ul din românia e asemănător unui jucător de poker începător, care și-a petrecut ultimii 20 de ani uitându-se la turnee TV de poker, care crede că tiparele observate în jocul profesioniștilor sunt aplicabile universal și care, autoproclamat expert, uită să analizeze informația din joc pentru a avea o șansă reală.
problema este clar de educație, însă nu MBA-ul este soluția; acesta fiind cel mult manualul jucătorului de poker. el nu te transformă automat în câștigător. pentru asta e nevoie fie de inspirație (altfel spus noroc chior, cum au avut cei 85% din topul forbes) sau viziune și oameni care știu să extragă informația din cele mai impietrite figuri de la masă (adevărații businessmen din românia). din păcate, factorii de decizie, deși sunt conștienți de problemă consideră complementară NBA-ului (sic!) «școala vieții».
aceeași școală a vieții care:
din păcate, secretul succesului multor averi de top din românia l-a constituit accesul la informații deținute de fosta securitate și organismele descendente din aceasta. din fericire, criza, tendința de independență a băieților cu ochi albaștri și lipsa de experiență în culegerea proprie a informațiilor îi va alege. păstrând metafora din poker, e din ce în ce mai greu să trișezi văzând toate mâinile deodată.
sursa foto: sxc.hu
10:35 am on Jan 26, 2012 | read the article | tags: replied
n-am fost niciodată vocal în legătură cu industria online din românia, deși am avut partea mea de experiențe în domeniu. știu mizeriile care se întâmplă, știu cum se fac banii, știu ce înseamnă rebate și cât de găunoasă e o regie. știu că dacă ți-ai ratat cariera una dintre cele mai ușoare soluții e să te transformi în consultant new media. am văzut pseudo-vedete venind și plecând.
ce mă enervează e că jegul a acoperit ultimul colțișor care spunea lucrurilor pe nume, zoso.ro/update. mie personal o să-mi lipsească. deja renunțasem la ziare online și site-uri de știri în favoarea lui. vali, sper să revi asupra deciziei și să ții minte comentariul meu. poate ar trebui să închizi blogul pentru gușteri și să-l păstrezi doar pentru cei care sunt dispuși să plătească.
07:14 pm on Dec 19, 2011 | read the article | tags: replied
dom’ profesor, multumesc frumos pentru sampanie =)
03:43 pm on Dec 4, 2011 | read the article | tags: replied
o perioadă agitată pentru învățământul superior bucureștean, perioada alegerilor pentru funcțiile de conducere. am văzut protestul colegilor de la istorie și cerințele acestora și am opinii care merită menționate:
«2% din PIB pentru educație este inacceptabil. cerem 6%. aceștia trebuie distribuiti echitabil, in functie de nevoile studentilor si nu conform cerintelor pietei.»
de acord. parțial. îmi plac argumentele și le au foștii colegi de la Ghimpele. în ceea ce privește a doua parte, nu pot să nu regăsesc în frază frustrarea conducerii facultăților nepopulare, a căror situație este consecința directă a inadaptării cadrelor didactice la situația economică și socială actuală, a conducerii care tolerează, invocând principiile colegialității, profesori și curicule care și-au dobândit de mult statutul de exponat de muzeu și care păstrează în subconștient îndoctrinarea ideologică socialistă a dezvoltării multilaterale. cerințele pieței ar trebui să fie și nevoile majorității studenților, însă din punct de vedere al angajatorului, o diplomă de studii superioare este nulă pentru că, nu-i așa, la job nu poți să ai tot timpul “casca” la tine.
«Dorim cresterea autonomiei universitatilor. Au devenit dependente de capital, care reprezinta elita economica a lumii. Universitatile ar trebui sa fie autonome si sprijinite de stat, care sa reprezinte populatia.»
pentru cititorul neinițiat, nu este cazul României. la noi e fix invers: dacă cineva încearcă să atragă fonduri suplimentare de la parteneri privați, devine un “bandit” care își vinde sufletul. în timp ce profesorii care cercetează fictiv pe banii bugetului de stat sunt promovați drept elită. universitatea e autonomă! e un fel de stat în stat, cu guvern, cu președinte, cu parlament și constituție. universitățile sunt sprijinite de stat! însă au și datoria de a atrage fonduri suplimentare, partea vulgarizată de conducere.
«Diploma ar trebui sa reprezinte un statut social ce reflecta o insusire de cunostiinte reale. Acest statut social trebuie sa inceteze sa mai fie o conditie pentru demnitate si functionare normala in societate.»
de acord. însă, după umila mea părere, statutul unui grup se câștigă prin creșterea calității grupului respectiv, nu prin impunere. atât timp cât profesorii cer “șpagă” pentru examene iar studenții se conformează, sau atât timp cât studenții copiază cu “casca” iar profesorii se fac că nu observă, în afară de statutul social de hoț nu prea ai ce să ceri.
«Democratizarea curriculei: orice subiect, orice interes ar trebui reprezentat. Orice student care doreste sa aprofundeze un subiect aleatoriu trebuie sa poate fi reprezentat.»
adevărat. cu o singură completare: există grupuri dizitente care implementează acest sistem fără știrea conducerii. de fapt, singura soluție pentru implementarea acestei cerințe este selecția natural?. la propriu.
voi sări peste o serie de cerințe evidente.
«Cerem statului marirea subventiei fondului de burse. Actuala suma alocata fiecarui individ ca bursa este insuficienta pentru a avea un trai decent. Consideram inacceptabila aceasta umilinta sistematica aplicata studentilor.»
vrem independență și autonomie, însă nu și economică. fondul de burse, dragi protestatari, nu este exclusiv de la bugetul de stat. o universitate care se respectă atrage și altfel de fonduri ce pot fi folosite pentru burse. printre ele se numără inclusiv salariile pentru studenții prinși în contractele de cercetare, care nu numai că nu primesc drepturile salariale cuvenite – cum? este sub demnitatea profesorului să fie plătit din același fond cu un student – dar de multe ori nici nu știu că participă în proiect! apoi, fiecare licitație publică este îndulcită de «ofertanși» cu un număr de burse private acordate fictiv.
«Statutul actual al profesorului este sub demnitatea umana ce poate fi acceptata. Mai mult, remuneratia este inacceptabila, contribuind la scaderea drastica a calitatii educatiei.»
statutul, este cum spuneam și mai sus, consecință a calității grupului din care face parte. remunerația este cât se poate de în concordanță cu munca depusă. să nu ne amăgim. un profesor bun își rotunjește veniturile din contracte de cercetare, câștigate pe drept, pentru care muncește în plus. un profesor prost se plânge la televizor și în proteste că e dezavantajat. că banii sunt puțini pentru cele 6 ore pe săptămână pe care le muncește maximum 28 de săptămâni pe an. să fim serioși.
în concluzie,
grupurile de interese universitare ar trebui să facă presiuni – dacă asta le face plăcere – și în anii în care nu sunt alegeri, iar studenții ar trebui să ocupe biblioteca centrală universitară, și nu o dată pe an, ci în fiecare zi din săptămână.
10:51 pm on Sep 20, 2011 | read the article | tags: replied
dom’ profesor, ați mai pierdut un om. care muncea aproape pe gratis și venea și cu bani d-acasă.
10:16 pm on Sep 18, 2011 | read the article | tags: replied
mă întreb, așa, între mop și aspirator, când onoarea din politică va avea aceeași definiție cu cea din dex?
când tinerii politicieni vor mirosi realitatea, așa cum o făceau cu șapte ani în urmă, devenind «generația așteptată» și impunându-se în jocurile celor mari, prin lucruri consistente, nu prin truisme irelevante?
când viitorii președinți, probabil de o noapte, vor lăsa de-o parte nevoile închipuite ale oamenilor pe care nu-i cunosc și vor urca la 9 fără 10, dimineașa, treptele de la izvor pentru a merge la lucru, asemeni celor pe care îi reprezintă?
când politicienii vor înțelege expresia «peștele cel mare» și nu vor mai alerga după eunuci și sclave, pentru că până la urmă doar caesar e dotat pentru a străpunge defensivele dosnice?
când își vor da seama că fix de sub nasul lor, cloșca cu cei 300 de puii de aur și de teluriu va dispărea asemeni bărcuțelor de hârtie, fix în văzul tuturor, pentru câțiva arginți de buzunar?
10:22 pm on Sep 8, 2011 | read the article | tags: replied
cel mai tare mă enervează când oamenii nu recunosc că greșesc. anyway..
11:43 pm on Sep 6, 2011 | read the article | tags: replied
god‘s in his heaven—
all’s right with the world!
08:46 pm on May 12, 2011 | read the article | tags: replied
experiența din ultima vreme cu d.v. mi-a confirmat câteva lucruri:
aceast sait folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta, ca vizitator. în același scop, acest sait utilizează modulul Facebook pentru integrarea cu rețeaua lor socială. poți accesa aici politica mea de confidențialitate.